Cristina Serghiescu

Simțiri Prin ploi pătate cu rugină,Aleargă pașii provocării,Arde a gândului retină,Tac cearcănele așteptării. Înaintezi pe drum curbat,Ignori cărările tăcerii,Speli zgura visului pătrat,În lacul vast, al mângâierii. Scrii peste zilele bolnave,Cu roșul altui răsărit,Alungi durerile concaveȘi-un geamăt galben, răstignit. Sub pașii tăi, zac așteptări,Te doare un călcâi flămând,Pansezi rănitele chemări,Îmbărbătezi cuvânt plăpând. Treci iar pe câmpuriContinuă lectura „Cristina Serghiescu”

Nuța Crăciun

e ora cinei zgomotul frigiderului se opreștelasă loc luminii care intră puțin câte puținprin fereastra deschisăîn oceanul singurătății nu este vânt să poți naviganici apă să poți pluti e timpul să o sun pe mama deși știu că e aicipentru că lumina ei este singura prezențăîn mișcare din această camerăe destulă lumină dar niciodată suficientăpentruContinuă lectura „Nuța Crăciun”

Madiana Domnița Lașcu

Rendez-vous cu viața! Şi într-o zi ne întâlnirăm amândouă,Chiar nu credeam că va veni această clipă…Era o zi de-acelea când mai plouăŞi simţi că ţi se frânge singura aripă! La început am fost, ce-i drept, poate timidã,Cã nu ştiam care din noi va sparge gheața…În clipa-aceea m-am simțit ca o omidãŞi nu-mi venea sã cred,Continuă lectura „Madiana Domnița Lașcu”

Violeta Sabina Lazăr

Călătoria inimii prin toamna nesfârșită Prea multe anotimpuri am trăit sub cerul sumbru al unei toamne nesfârșite, unde fiecare zi părea o repetiție a tristeții și a durerii. Am îndurat ploile reci care nu doar că umezeau pământul, dar îmi îngreunau și sufletul, precum lacrimile care se adună și curg fără încetare. Fiecare picătură eraContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

Ioan Pop

Esențe Cât de mare ți-e păcatul și ce greuÎmi pare zborul, pe-o așa întunecare!Eu sunt cel mânat de patimi și tot euApar în plasma spectrului care dispare. I-am intrat în ochi ispitei și-am bătutPulsul în pleoapa zborului, până la tine.Ți-am stricat, iată, măsura și-am băutToată spirala distilărilor sangvine. Încă mi-e uscată gura și mă batContinuă lectura „Ioan Pop”

Georgeta Istrate

POVESTE  NOCTURNĂ Cocoțat pe-un vârf de munte, între cetini îmi fac patul,Numărând noian de stele, clipocind c-un ochi sau altul,În hamac, între doi brazi, sub o pătură de stele,Obosit, dar încântat și dau frâu viselor mele. Surle, trâmbițe și tobe se aud din depărtare,Prin poieni apar deodată lampioane- zarva mare,Străluciri rupte din stele, pe aripiContinuă lectura „Georgeta Istrate”

Angela Petre

Nici eu nu știu… Nici eu nu știu când mi-ai intrat în viseȘi nici nu vreau să știu, că e mai bine,Te mai pictez în gânduri interzise,Sub stele cu sclipiri diamantine. Nu știu și nici nu am să știu vreodatăCum ai trecut de-a sufletului strajă,Ca-ntr-o poveste cu „a fost odată”M-ai cucerit cu-a ochilor tăi vrajă!Continuă lectura „Angela Petre”

Violeta Andrei Stoicescu

O, TIMPULE… O, timpule,inima mea te simte,dar nu te pot percepe…Sub tălpile mele alergifără zgomot,când îmi lovești furios fruntea. Vreau să te opresc,dar te grăbești înspre departe…Vreau să rămâi,dar… ai plecat deja…Vreau să te uit,dar ești mereu prezent… O, timpule hain,trecerea ta spre haltele uităriidevine rană…Stăpân ești peste cosmos și destine,apus și răsărit,viitor și istorie…Continuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Iancu Cătălin

Aștept un tren Abia te văd prin fumul de țigară,Cu un pahar în mână stau absentÎn crâșma veche din bătrâna gară,La tot ce e în jur, indiferent. Aștept un tren ce poate mă va duceCătre Apus sau înspre Răsărit,Pe drumul vieții sunt la o răscruce,Mă-ndeamnă pașii către infinit. Privesc la tine ca la o străină,PriveștiContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Ion Sima Delagaleș

Dac-aș fi… Dac-aș fi un pădurarmi-ar crește muguri și frunzeși mi-ar înflori pe buzefreamăt verde de stejar. Dac-aș fi un vânătoraș purta doar blănuri fineși fular din cozi de câineși căciulă de dihor. Dac-aș fi tăcut ca surziim-aș face parlamentarși cu legea-n buzunaraș vinde țării iluzii. De-aș mai fi tânăr odatăși de-ar fi în lumeContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”