Arhive etichetă:Promovare

Viziune Seară-mbrăcată-ntr-un gri obosit,din camera pustie privești copacii uscați,portrete vechi, atârnate de pereții decojițiși-o ultimă carte necitită mai stă pe masă…înghițindu-și cuvintele.Tristețea închisă-n dulap urlă nebună,sufletu-ți imploră natura, se vrea de cristalîn carnea care doare, rostind cuvinte;rămâi ancorat în acea dimensiune,ca un fluturece și-a lipit aripa de geamul timpului.Privești cum te desprinzi de trup șiContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

ADIO MAMA MEA, ADIO TATĂ Am obosit şi-mi tremură genunchii,şi mi se -ncercănează inima deodată,când ştiu că port în mine toţi străbunii,dar mai ales pe mama şi pe tine tată Şi parc-aş vrea să-mi reînvie soartasă fiu copil din nou în primăvara voastrădar se închide după mine poartaşi o magnolie se scutură-n fereastră Nu ştiuContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

Doi zarzări înfloriți Printre zarzării înfloriți,siluete desculțe…Nici urmă de tocuri și ploi.În aerul rotundnu încape decât un sărut.Pământul se-nfioară.Ochii curioșise-ascund în spatele statuilor de bronzNimic specialîn această primăvarăcare naște tăceride nu-mă-uita. Director editorial: Camelia Corina Boț

DE CE, FEMEIE?! De ce, femeie, te tulburi și ești tristă?!Cu veșnicia uneori te cerți…Ești începutul la toate ce existăȘi ai putere-n suflet ca să ierți! E ziua ta, iar vorba de iubireE puțin pentru o viață chinuită!Tu meriți un pocal de fericireȘi o floare, ca să simți că ești iubită! Căci Dumnezeu ni te-aContinuă lectura „Mirela Șoimaru”

De dragoste Așează-ți linia viețiila mine în palmă,sculptează-ți chipulîn marmura inimii meleși scrie pe pergamentul eicel mai frumos poemde iubire. Îmbracă-mă cu dragostea ta,pasăre cu ochi albaștri,adună-mă și mă întregește.Stinge-mi văpaia de pe buzecu gura tași alungă-mi nopțilealbite de insomniicu trupul tău de poveste. Cuprinde-mi obrajii în căușulpalmelor mângâietoareși încolăcește-te în jurul meuca un colacContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Dragoste aleasă Dragoste-nflorită pe-o ie sfințită,Prin hore-nvârtită, toată despletită!Te revărs din plinuri, te-adâncesc în linuri,Te-nalță-n seninuri, să-mi alini pelinuri! Floricică nouă și scăldată-n rouă,De la ora două, mir din drag te plouă!Ți-aștern, inimioară, puf de tămãioarăCând har de vioară te dulce-nfioară! Dragoste-mireasă, de Soare aleasă,Lacrimă-crăiasă și lumină deasă!Mă fulgeri în vise, să-ți aduc, rescrise,Lumile promise,Continuă lectura „Mira Minu”

Poet pe cruce Eu toată viața am urcat GolgoteDoar crucea o schimbam din când în cândși-mprumutam de la nebuni maroteși spinii altor roze sângerând Când obosit de câte-o răstigniremă odihneam pios la umbra meavenea un vers anemic și subțireși să mă schimb la față îmi cerea Și tot veneau Marii de prin Magdalesă-mi șteargă frunteaContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”

Zbor spre înălțimi! Năvalnicul zbor incită,lacul,dealul,și câmpia…oare, de ce,ciocârliaîși înalță-atât de sus,zborul său mirobolant?Când,putea la fel de binesă-l înalțe-ntre sulfine! Director editorial: Camelia Corina Boț

Sunt frunză Personificarea își face loc încă de la început în poemul Cristinei Tunsoriu. Ea se simte a fi nu doar o frunză, nu doar o simplă muză ci chiar „stropul de ploaie”, „bobul cel dulce din vița de vie” și încă multe alte elemente din natură: „copac”, „toamnă”, „norul”, „dorul”, „raza de soare”. ToateContinuă lectura „Cristina Tunsoiu”

Bătrânețe Cad frunzele tăceriiDin visurile mele,Iar roadele dureriiAtârnă tot mai grele. Covorul disperăriiSe țese în tăcereCu firele-amintiriiDin gândurile mele. Azi, pașii bătrânețiiApasă tot mai mult,Lăsând pe drumul viețiiAmprente din trecut. Nisipul din clepsidrăSe scurge fără milă,Iar orologiul-hidrăBate mai mult în silă. În calendarul viețiiSe strâng zile amare,Prin faldurile cețiiRazele-s tot mai rare. Se-așterne colbul vremiiPeContinuă lectura „Georgeta Istrate”