Cristina Ghindar Greuruș

Dacă „DACĂ MÂNA TA TACE E PENTRU CĂ E O SCOICĂ”,Dacă sufletul în chinuri îți zace, înseamnă că așa a fost scris,Dacă inima ta plânge fără oprire, înseamnă că iubești,Dacă îți dorești mereu fericire, înseamnă că trăiești. Dacă visul nu contenește să vină, înseamnă că încă mai speri,Dcă în ochii tăi totul e o ruină,Continuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”

Marius Ionescu

Marius Ionescu Dacă mâna ta… DACĂ MÂNA TA TACE E PENTRU CĂ E O SCOICĂce-şi ascunde secretele şi amintirileca într-o valiză venită dintr-un lung voiajde pe mare… Dacă mâna ta vorbeşte, e pentru că e un valcare urlă din adâncul amintirilormesaje de luat aminte şi de învăţatdin stele… Dar mâna tanu era decât o amintirecareContinuă lectura „Marius Ionescu”

Luminița Trăistaru

TRAISTARU LUMINIȚAUn murmur ,,Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”,Se aude un murmur născut de dorințe,În mine se naște un alt universCe-și scutură rodnic astrale semințe. E liniște mare și-i totuși furtunăDe șoapte obosite, ce nu se oprescSă caute întruna o geană de lună,Să țeasă un vis despre aripi ce cresc. Când luna seContinuă lectura „Luminița Trăistaru”

Liana Popa

LILIANA POPA „Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”și versul a rămas neșters scria Bacovia cândva într-o clipă rătăcităde alții tălmăcităera doar un popasun gând fără glascăci viețuiaîntr-un perpetuum mobileal imaginaruluiefigia hoinaruluipe care îl respira și îl trăia în liniștea safără conturdeleaturprecum un zeuinstantaneu sensibilitatea sao stare de spiritLirica sa, depresiv-nevroticăhaoticăLirica sa, existențialăesențialăsubstanțială vețiContinuă lectura „Liana Popa”

Cristiades Mariana

CRISTIADES MARIANA CÂND VOI FI LINISTIT VOI SCRIE UN VERSMiercuri, primăvara… „Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”despre albastrul și liniștitul mersal secundei acesteia de miercuri,într-o primăvară, în Univers… Când norii plâng și-n râuri crețe trecspre alte mari ținuturi cu odihnă și popas,aici, în lumea mea rămasă pe o bancă veche,e doar o altăContinuă lectura „Cristiades Mariana”

Lorica Mihăilă

Vecin cu urgia „Când voi fi liniștit voi scrie un vers”sub ploaia surdă din miezul de noapte;doar pături de ceață mă-ngroapă din mers,miroase-a tutun și-a capete sparte. Ecoul de tun se sparge departe;lumini de poveste sub cerul de smoală,negrele păsări mai cântă în șoapte,lumea-i cernită și viața e goală. Dinspre apus se strecoară doar umbre,tristeContinuă lectura „Lorica Mihăilă”

George Gîtlan

GEORGE GÎTLAN „Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”cu litere de plumb apăsător,ca o piatră de mormântsub care ultimul cuvântîși va dormi, chircit, întâiul dor. și cerul violet o să mă mustre,în ochii grei se va stârni potop,se va întuneca pământul tot,deasupra locuințelor lacustre.„Când voi fi liniștit, voi scrie un vers” Redactor: Ionuț PandeContinuă lectura „George Gîtlan”

Luigi Stoicescu

   Tăceri DACĂ MÂNĂ TA TACE E PENTRU E O SCOICĂ, Atunci,Asurzitor de liniștită e uitarea,nu am rămas decât cu o tăceredincolo de clipele fulguite de sublim,nu ești decât o amintire ce traverseazăprin clipele mele de somn, de împăcare,o limpede lacrimă de îndurerate,erai frumoasa din poemul neterminat,o silabă nespusă cu toată durerea,dragostea nu are început, doarContinuă lectura „Luigi Stoicescu”

Maria Ciurea

Lacrimi prin… toamnă Covor de frunze arămiiCalcă pașii mei, cu sfială,Știind că fiecare frunzăE-o lacrimă de pom, amară. Știu, toamnă dragă, ești pe drumȘi ce grăbit îți este pasul…Aș vrea o clipă să-ți vorbesc,Dar lacrima-mi îneacă glasul! Plânge și cerul plumburiuȘi plâng și eu, cum fac ades,Sub alba tâmplă, găndu-mi spune:„Când voi fi liniștit, voiContinuă lectura „Maria Ciurea”

George Ceaușu

DOR DE DORAutor: George Ceaușu Dor îmi e de paparudeCu trupuri crude și nudeCe invocau trivialFenomenul pluvial. Dor de-un munte născătorDe cascadă, de izvor,Ce din pântec izvorășteȘi spre câmpie tot crește. Dor de vocea diafanăA mamei ce cânta-n strană,La Paști, dar și la CrăciunȘi mi-a sădit un gând bun… Azi, privind cerul d-azurFără de niciunContinuă lectura „George Ceaușu”