Arhive etichetă:Promovare

Tată, iar mi-am rupt genunchiul Uite, tată, sunt iar mică.Vino, dar, și mă ridică,Din cel colb, din spinii verii,Nu știu lecția căderii! Vino, tată, și mă ia,Sus, pe norii albi, de nea,Când strigam în cor, de zor,Avionul cu motor. Erai, tată? Nu erai?Ești acolo, sus, în rai?Ești pe-o stea? Ori pe vreun nor?Vieții mele, călător?Continuă lectura „Flori Cristea”

Ab absurdoPande Ionut Însprâncenată iarbă sub ochiul de reflux;Amiezile rotunde se zbat sub piatra albă,Mai gem în lut impulsuri, mai zace-n gropi o salbă,Din timp lichid-oceanul, un ne’ncăput eflux. M-ai nămețit, clepsidră, pe fundul unui vas!Depunere de clipe în tartrul unui axis.Pământul bea cu sete din sângerândul praxis,Tot roade-adânc un vierme din foaia de Atlas.Continuă lectura „Ionuț Pande”

Efemer Mă freamătă de tine timpul,Acestei clipe care ni s-a dat,Să cucerim doar astăzi amintirea,Alunecării noastre sfinte in păcat. Sunt vii piroanele pe tâmple,Și judecata aspră-a vinului aprins,Pornit ca un tâlhar la o răscruce,Să-mi fure anii mei definitiv. Și simt cum soarta ma-nconjoară,Peste răstimpul meu pierdut din lut,Și nu voi fi nicicând ca prima oară,CândContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

Viaggiatore La madre Terrasembra una fornace:il suo caloresale piano piano,mi attraversa,raggiunge i miei occhi,li sento bruciarecome carboni ardenti.Divento cenerefra le mani di mia madre.Di là il vento caldomi libera.Io,un viaggiatorefra le stelle. Călător Mama Terrapare că este un cuptor:căldura eiurcă încet încet,trece prin mine,ajungându-mi ochii,le simt cum ardprecum cărbunii incinși.Devin cenușăîntre degetele mamei mele.De acolo,Continuă lectura „Paul-Andrei Rîpă”

VOI, POEȚII! Georgeta Radu Voi, cei poposiți în lumea cu miros de pâine coaptă,i-nmulțiți cu praf de stele chiar făina din covată,înjumătățindu-i foamea de Lumină albă, Lină,dăruindu-i Adevărul scris în mugur de verbină. Ostoiți durerea vremii ce învârte roata vieții,potolindu-i fierbințeala, în răcoarea dimineții,cu bobițe dulci de rouă îmbibate cu Iubirestrânsă-n stihuri meșterite din miezContinuă lectura „Georgeta Radu”

Sufletul meu Sufletul coboară-n zori, pe pământul încă viu,Hoinărise un timp prin astre…Noaptea trupul mi-i pustiuHeruvimii de mătase l-au ademenit prin visIar Arhonii fără suflet, ceru-întreg i l-au promis. Și-au mințit că sunt atee și că trupul mi-i plăpândFluturii îmi pun pe gene, vise care nu se vând,Dar spre marea lor uimire, din dorințele lumeștiAmContinuă lectura „Daniela Damian”

Frumos veșmânt, omenia… Lacrima durerii mute, când își face loc pe față,Privește spre cerul sfânt, cere-i Domnului povațăSpune-o rugăciune-n taină și fă semnul Sfintei CruciȘi lumina pogorâ-va când te vei afla-n răscruci. Cu mâinile-mpreunate și genunchii aplecațiRoagă-te pentru părinți, copii, surori, soți și frați,Nu uita nici de bunici, chiar de sunt la cele sfinte,S-aibă iertareContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

NESCRISELE POEME De-o vreme nu-mi mai scrii, poate de-o viață,Dar cum și viața este tot o vremeCu anotimpuri verzi, pierdute-n ceațăCa-n albele, nescrisele poeme, O să-ți citesc pe chip doar depărtarea,Tăcerea de sub florile de gheațăDe la fereastră, utima scrisoareDin ochii umbrei, palida paiață. Nici umbra nu mi-a mai știut adresa,Eu cred că m-ar fiContinuă lectura „Georgeta Rada”

Metaforă sublimă, în violet poem…Violetta Petre Foșnești în gândul meu ca frunzele în vânt,Când vârtejesc secunde în zborul spre pământ.Și zorii vin cu tine, albastru pe sub gene,Amurgul mi le-nchide cu doruri în refrene… O noapte albă-n palme adun să nu te pierdȘi c-un poem, iubite, te-adorm și te dezmierd.Mai cade-o stea în mare, înContinuă lectura „Violetta Petre”

Vagonul timpului…(autor:teodor dume) Copii cu nasul lipitde fereastra vagonuluio bunicuță și un bunic înjurândprintre dinție tot spectacolulde pe ruta Oradea-Bucureștiși o întârziere de două oreca o virgulă între două respirațiie tot ceea cepoate să ofere cefereul pe caniculă… nu- i bai zice ardeleanulsprijinundu-și capul de palmeasta se întâmplă destul de desși oricum o să coborContinuă lectura „Teodor Dume”