Arhive etichetă:Promovare

Mântuire prin rugăciune​Nu sunt demnă de Iubirea Ta!Tu m-ai spălat cu har și sânge,Deși sunt plină de păcate,Fierbinte rugă-n mine plânge!​Un bocet tragic din morminteSpre Tine, Doamne, se îndreaptă!Și morții care dorm în groapăZiua Învierii așteaptă!​Ni-i scris în carne și pe frunteSă fim ființe efemere,Căci moartea ne va stinge visul,În lume-s palide himere…​Sunt, Doamne, doarContinuă lectura „Mirela Șoimaru”

Cacealma Copil sărac, rupeai și tu, ca mieii,Cu dinți de lapte-a vieții iarbă dură,Și te visai pornind din bătătură,Cu spadă, coif și argintat-armură,Așa, firesc, dând curs și tu ideii,Că viața e ceva gen „mură-n gură”. N-a fost așa! Ți-au spus-o răni adânci,Care-au însângerat de-a lungul vremiiȘi pielea ta și florile poienii,Când Moș Crăciun, pe rând,Continuă lectura „Flori Cristea”

VOI, POEȚII! Georgeta Radu Voi, cei poposiți în lumea cu miros de pâine coaptă,i-nmulțiți cu praf de stele chiar făina din covată,înjumătățindu-i foamea de Lumină albă, Lină,dăruindu-i Adevărul scris în mugur de verbină. Ostoiți durerea vremii ce învârte roata vieții,potolindu-i fierbințeala, în răcoarea dimineții,cu bobițe dulci de rouă îmbibate cu Iubirestrânsă-n stihuri meșterite din miezContinuă lectura „Georgeta Radu”

Sufletul meu Sufletul coboară-n zori, pe pământul încă viu,Hoinărise un timp prin astre…Noaptea trupul mi-i pustiuHeruvimii de mătase l-au ademenit prin visIar Arhonii fără suflet, ceru-întreg i l-au promis. Și-au mințit că sunt atee și că trupul mi-i plăpândFluturii îmi pun pe gene, vise care nu se vând,Dar spre marea lor uimire, din dorințele lumeștiAmContinuă lectura „Daniela Damian”

Frumos veșmânt, omenia… Lacrima durerii mute, când își face loc pe față,Privește spre cerul sfânt, cere-i Domnului povațăSpune-o rugăciune-n taină și fă semnul Sfintei CruciȘi lumina pogorâ-va când te vei afla-n răscruci. Cu mâinile-mpreunate și genunchii aplecațiRoagă-te pentru părinți, copii, surori, soți și frați,Nu uita nici de bunici, chiar de sunt la cele sfinte,S-aibă iertareContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

NESCRISELE POEME De-o vreme nu-mi mai scrii, poate de-o viață,Dar cum și viața este tot o vremeCu anotimpuri verzi, pierdute-n ceațăCa-n albele, nescrisele poeme, O să-ți citesc pe chip doar depărtarea,Tăcerea de sub florile de gheațăDe la fereastră, utima scrisoareDin ochii umbrei, palida paiață. Nici umbra nu mi-a mai știut adresa,Eu cred că m-ar fiContinuă lectura „Georgeta Rada”

Metaforă sublimă, în violet poem…Violetta Petre Foșnești în gândul meu ca frunzele în vânt,Când vârtejesc secunde în zborul spre pământ.Și zorii vin cu tine, albastru pe sub gene,Amurgul mi le-nchide cu doruri în refrene… O noapte albă-n palme adun să nu te pierdȘi c-un poem, iubite, te-adorm și te dezmierd.Mai cade-o stea în mare, înContinuă lectura „Violetta Petre”

Vagonul timpului…(autor:teodor dume) Copii cu nasul lipitde fereastra vagonuluio bunicuță și un bunic înjurândprintre dinție tot spectacolulde pe ruta Oradea-Bucureștiși o întârziere de două oreca o virgulă între două respirațiie tot ceea cepoate să ofere cefereul pe caniculă… nu- i bai zice ardeleanulsprijinundu-și capul de palmeasta se întâmplă destul de desși oricum o să coborContinuă lectura „Teodor Dume”

Noapte de Sânziene Poveste magică vor țeseÎn dansul lor, iele-mirese,Sub razele lunii, în noapte…Să împletească cu-a lor șoapteȘi galeșe priviri sub gene,Cununi din flori de sânziene. E noaptea când cerul se deschide,În inimă iubirea se aprindeȘi arde dor în piepturi de fecioare,Care își prind la cingătoare,Galbenă floare, fir de sânziană,Să vindece a sufletului rană! ȘiContinuă lectura „Anca Man”

Doar piatra din adâncul fântânii iți poate vorbi despre durerea apei. (Teodor Dume) Oamenii au multă dragoste, însă nu și voința de a o dărui. (Teodor Dume) Nu ghinioanele sunt adevăratele pericole din zi, ci prietenii falși de lângă tine. (Teodor Dume) Zâmbetul e ca şi ispita, te face să te molipseşti de fericirea altuia.Continuă lectura „Aforisme: Teodor Dume”