Marin Rada

TEII Marin RADA Ședeam față-n fațăfără să ne privim,cuvintele noastrese făceau depărtare,de atâta linișteîn care ne risipim,se aud frunzelefoșnind pe cărare… Poate sunt gândurile mele,mi-am zisși am tras perdeauacu mâna,printre ramurisau, poate, prin vis,trecuseră stelele,luna… Erau primii pașifăcuți împreunăpe drum,teii înfloriserăpentru tine,vara era pe sfârșiteacum,iarba se îngălbeneape coline, Prea grăbittrecea acum timpul meu,începeam să-nțelegdepărtarea,poate căContinuă lectura „Marin Rada”

Elena Coca Mahalu

Tăcerea din cuvinte În odaia nopții reci, am aprins o lumânareȘi la măsuța de lemn, redau gândului culoare,Pe foi rupte din caiete, altădată cu coperțiSe-ngrămădesc azi cuvinte, zidind în minte cetăți. O lacrimă strânge-n ea, doruri multe, adunate,Iar părerile de rău, strigă clipele răbdate,Cu un tremurat ușor, pana-ncearcă prea grăbităSă aștearnă rânduri vii, dar foaia-iContinuă lectura „Elena Coca Mahalu”

Mira Minu

Dăinuire Sărută-mi lin tăcerea, sărută-mi primul vers,Când ale mele visuri, croindu-și zbor din mers,Vin către tine-n undă, ca spre un infinit,Deşi găsit în lume, vei fi de negăsit! Îţi cânta din înalturi copacii mei cu rod,Îţi văd întins ecoul până se face pod,Până îţi simt fiorul, când dai de-al meu fior…Deşi îți sunt în braţe,Continuă lectura „Mira Minu”

Iancu Cătălin

Anotimpuri Am adormit pe-o margine de norCu ochii ațintiți în depărtareIar visul m-a purtat în aprig zborTot mai departe, dincolo de zare. Pe pleoape îmi ningea cu amintiriȘi cu dorințele neîmplinite,Călcam desculț pe spini de trandafiri,Băteam la geamuri veșnic zăbrelite. Îmi era vară, zbor de pescăruș,Corăbii albe lunecau pe valuri,Vioara mângâiată de arcușSe auzea deContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Daniela Konovală

Când se face-n gânduri seară Nu-i târziu chiar de apusul în perdele se-mpletește,Nu-i târziu chiar dacă noaptea se strecoară cu pași moiÎn odaia de mătase, unde sufletul pluteștePeste ridurile zilei, peste-al grijilor altoi… Nu-i târziu, devreme-i încă timpul să-l măsori cu sfoarăRănile dintr-un călcâi cresc în lacrimi de tăcere,O culoare strângi în suflet, când seContinuă lectura „Daniela Konovală”

Maria Apăvăloaie

Zece ceruri de lumină Zece ceruri de lumină ne despart de mântuire.Și o salbă de păcate garnisită-n dulci poveri.Dar noi nu privim spre ceruri, unde îngeri ni se-arată.Și-alergăm mai rău ca orbii într-o lume-ntunecată,Guvernată doar de pofta adunării de averi. Zece ceruri de lumină ne despart de adevăr.Și un cufăr plin cu visuri iluzorii, deșănțate…UndeContinuă lectura „Maria Apăvăloaie”

Constantin Mosor

URECHEA LEGII-AUDE RAR! Ce vă mirați? N-ați mai văzutCopaci dormind pe rădăcini,Când noaptea umblă prin grădini?Dar, iată un copac căzut! Păcat și mare și urât.Vântul cel rău n-a fost pe-aici!Or fi trecut doi licuriciCredeți că ei l-au omorât? Bietul copac era bătrân!M-așez o clipă în genunchi…Văd urme de tăiș pe trunchi!Securea s-a ascuns în fân!Continuă lectura „Constantin Mosor”

Camelia Boț

Zbor spre înalt   Pe o alee cu teii înflorițila o masă de piatră rotundă,azi, poeții-și scrijelesc pe pânza sufletului,cu cerneala adunată-n călimara deznădejdii,zbaterile clipei în căutarea poemuluicare să-i așeze lângă Luceafărul făr’ de pereche… Tot, azi, poeții nu mai știu,că orice zbor spre înalt,nu e o joacă de copil,e un har care te poartă prin furtuni,prinContinuă lectura „Camelia Boț”

Marilena Răghinaru

Invită-mă! Invită-mă în templul Zeiței de CleștarSă retrăiesc povestea din nopțile bizareÎn care hoinăream nebuni prin calendare…Te-aștept doar cu un zâmbet și-o floare-n buzunar. Invită-mă apoi pe crestele-nghețate,Cu troica să gonim prin albele troiene,Șoptește-mi la ureche povești norvegiene,Zidește-mi din omături angelice palate! Invită-mă pe Lună și spune-mi, dacă vrei,C-am devenit regina seraficilor aștri,Seduși de puritateaContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

Viorel Birtu-Piraianu

Tăcerea clipelor ce mor am pășit dincolo de uitareo treaptă ruptă în drumul către cerun declin știutde nimeni cerutde mult așteptatsunt un rapsod tăcutal frunzelor ce mor, se ducstrâng obosite visetrec și trecnu mai apuc să miros parfumul florilor de nucazi știutotul a fostdin dragoste făcuto dragoste ucisăde mine, de tineacum ascult stânca cum plângeînContinuă lectura „Viorel Birtu-Piraianu”