Georgeta Istrate

INVOCAREGeorgeta Priviți, mărețe umbre: Mihai, Ștefan, Corvine,O vatră milenară ajunsă în ruine,Priviți în ochi poporul, ai voștri strănepoțiPlecați, cu milioane, pe la străine porți! Din nou urgia sorții s-a abătut spre noi,Suntem cuprinși de teamă, de griji și de nevoi,Din nou războaie, foame, cutremur, pandemiiȘi-s secerați în lume, mulți vârstnici și copii… O hidră nevăzută,Continuă lectura „Georgeta Istrate”

Lidia Stan

Umbra Îmi sunt stăpâna umbreiȘi umbra mă subjugăMiroase timpu-a miereȘi tălpile a fugă Căci ce sunt eu, pândindEternitatea clipeiDoar hoțul ce se-ascundeÎn lacrimile-aripei Un biet nebun, pictândPe șevaletul viețiiUn curcubeu de vise,Pândind din bezna ceții Un laș și-un mincinosPrin umbre și luminăUmil stau la hotarulDintre iertări și vină Și mă cuprinde spaimaDe trecerea fecundăPăcat deContinuă lectura „Lidia Stan”

Mirela Butacu

BALADA FRUNZEI Sunt frunză azi și toamna însorităMă ține-n ram sub adieri de vânt.Sunt frunză azi, puțin îngălbenităȘi privesc cu teamă spre pământSunt frunză azi…de toamnă-ndrăgostită. Mă arde bruma-n nopțile cu stele,Dar soarele mă vindecă ușor;Miroase-a toamnă-n gândurile mele,Căci toate primăverile mă dorȘi le simt în mine tot mai grele. Tot aștept pe ram, ca-nContinuă lectura „Mirela Butacu”

Camelia Corina Boț

Crucea din palmele mele Urc o treaptă,cobor douăsi iar urc,dar tot mai multcobor…în dreapta,speranțaîmi zâmbeștedin colțul gurii;în stânga,stă pitită deznădejdeașoptind:n-ai s-ajungi în vârfnici azi, nici mâine,oprește-te!Dar voința-mi face cu mâna,cu privirea-ialbastră ca cerul,mă-ndeamnă să mai urc o treaptă…și am urcat,și am tot urcat,atâtea treptec-am pierdut firulanilor ce mi-autrecut prin plete.Au fost ploi reci,dar și fierbinți;șiContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

Lorica Mihăilă

Atât a fost… M-am așezat pe caldarâmul viețiiprivind la pietrele din el, pe rând,un loc au ocupat în plaja sorții,au viețuit acolo și în gând. Au tot trecut prin pace, prin războaie,au râs și-au plâns cu lacrime de ploice le-au spălat adesea de noroaie,nebănuind infernul de apoi. Au alinat de-atâtea ori durereace-a cauzat-o spațiul dintreContinuă lectura „Lorica Mihăilă”

Luminița Trăistaru

Din lut și duh Din lut și duh făcut-ai Doamne, omul,I-ai dat iubirea-n dar… divin parfum,I-ai spus să fie roditor ca pomul,Lumina să-ți urmeze pe-al său drum. I-ai dat tot ce-a avut de trebuință,L-ai păstorit cu duhul tău divin,Dar Doamne, stropul rău de necuviință,S-a strecurat în cupa lui de vin. Și-a devenit un fel deContinuă lectura „Luminița Trăistaru”

Dragoș Radu

Tablou floral Au înflorit din trupul meu și criniiDe parcă m-a îmbrățișat zăpadaPetale de salcâmi ca peregriniiÎn zbor își desfășoară cavalcada În pieptul oaselor și chiar din brațeeu o să-mi fac un foc înalt de preriesă-mi ardă nopțile trufașe, hoațefrisoane delirante să se sperie Să îmi erupă rădăcini din gambeiar în pământ să mă cununeContinuă lectura „Dragoș Radu”

Peteleu Alexandru

Rondelul rozelor ce plâng Sunt trist când rozele se plângCă Toamna le ia splendoarea,Se-ofilesc, își pierd culoarea,Se-nclină la pământ, se sting! Vara ne’ncântau privirea,Dar a venit frigul nătâng!Sunt trist când rozele se plângCă Toamna le ia splendoarea. Câte tristeți în mine strângȘi nu-mi găsesc alinarea,Când soarta rozelor deplângȘi scrutez în apus zarea. Sunt trist cândContinuă lectura „Peteleu Alexandru”

Dorel Rotaru

Sfârșit de toamnă Mi-a topit genunea înc-o SĂPTĂMÂNĂ…PAȘII mei zadarnic cer ieșiri din rând,MONOTONĂ toamna, dric din frunze mână,Leneș curge noaptea, stele NUMĂRÂND. DĂTĂTOR de grijă ne colindă gerul,Pomi mușcați de crivăț spre geamuri SE-NDOAIE,Supărat pe oameni pare-n toamnă cerul,Ploi, sinistre marșuri sună din cimpoaie. SUSPINĂ tăciunii, foc timid în vatră,Când lacome hornuri le furăContinuă lectura „Dorel Rotaru”

Ionuț Pande

Măciniș de graf Murmur de izvoare seci;Te aud de prin granitul măcinat,Clipă vagă, cum petreciCa un foc de apă într-un însetat! Și m-alungă un alean zglobiu,Într-o ocnă de un metru sec,Unde întunericu-i pustiuȘi n-am pași cu care să mai plec. Și adorm, adorm, adorm,Ca un semn de veci striatPe izvorul cruciform,Ochi de lemn nemângâiat. AlbContinuă lectura „Ionuț Pande”