Camelia Boț

Strigăt de primăvară Te leagănîn poala doruluice freamătă prin mine,sub mantia nopțiibrodată-n flori de stele,sub clar de lună,mă cununcu mugurii cecrapă-n durere,soarelemi se strecoară-nprivire și se leagăde tâmpla mea,mi-s umerii greide atâta verde crud și roua ce descântăfirul ierbii, îmi sărutăglezna,covor de ghioceiaștern pe umbra taneclintită,mi-e verde-n luncagândului și strigătde primăvarăîmi cuprinde firea,mă arde-n palmădorulContinuă lectura „Camelia Boț”

Rîpă Paul Andrei

La natura si risveglia La triste pioggiatentava di persuadereil mio essereper vivere insiemelo stesso sentimento.Ma, al di là dell’orizzonte,i raggi del solescintillavanoper ricompensaretutte le mie fatiche,dipingevano il cielocon i colori dell’arcobaleno,risvegliavano i fiori freschidi mille colori,tra il cinguettio degli uccellie le risate dei bambiniin corsa risuonaìl mio grido di felicità.Questo èil migliore dei Buongiorno. LaContinuă lectura „Rîpă Paul Andrei”

Coca Elena Mahalu

Pe cărarea dintre vii Pe cărarea dintre viiTe-aștept, dorule, să viiPurtat de ai iernii fulgiCând vântul aspru, străpungi. Să mi-aduci, tare-aș mai vrea,Chipuri dragi, de undeva,Din noianul cel de steleUnde s-au dus de o vreme Lăsându-mă să tânjesc,Rănile să-mi oblojescCu lacrimi și ofuri greleCe durerea vor să spele. Dorul trece mâniosCă fulgii-l întorc pe dos,Aruncându-miContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Paula Abiculisei

Insomnii Ce mirare că-mi ești,Un întreg univers…Ascuns te zăresc,În umbra unui gând… Ce tremură de spaimăTot așteptând un semnO clipă sau o viață,Iubire sau blestem! Șăgalnică întristare,Ascunsele dureri…Cu chipul fără zâmbetȘi umblet… fără mers, Ca ziua fără noapteȘi luna fără stele,Ca ploaia și furtuna,Pătrunse de tăcere… Sublimă încercare,De a tăinui destinul…Ca nimeni să nu știe,CâtContinuă lectura „Paula Abiculisei”

Constantin Mosor

CĂLĂTOR PRINTRE CUVINTE E ziua scriitorului, adică,Mâine n-am voie a mai scrieMăcar o poezie mică?Scrisul îmi ține mintea vie. Îi mulțumesc acelui careA zis s-avem o zi a noastră,Dar, mâine ce vom face, oare?Aruncăm muza pe fereastră? Nu-i prea puțin o zi și…gata?Vreți să îmi pun zăvor la minte?Nu știu să mânuiesc lopata!Sunt călător printreContinuă lectura „Constantin Mosor”

Georgeta Rada

BALADA RUXANDREI * Fusese furtună de fluturi și flori…Pe-un pod curcubeu ferecat în culori,Cum cerul făcuse un pod fermecat,Venise măiastra în zbor la palat. Era Fata Verde-a lui Verde-mpărat…Dar cine mai crede-ntr-un basm ferecatÎn cartea cu prinți și cu fete de crai,La nunta de flori de dinvale de Rai Cu fluturii cai aripați, la caleștiLaContinuă lectura „Georgeta Rada”

Violetta Petre

Poetul, ca un alchimist celest…Violetta Petre Poetu-nsingurat pe-un colț de lună, întinde brațele și stele-adună ca o monadă, scormonind prin neanturi s-atingă neștiutul din înalturi…Pământul nu-l atinge, numai simte cum freamătă în miezul din cuvinte noi înțelesuri din matrice-astrală, în jurul unui punct ca o spirală…Din suflet rupe câte-o tresărire și în mojarul vrăjitorului Merlin,Continuă lectura „Violetta Petre”

Nicolae Toma

Ultimul retuș 3.În cele mai frumoase viseTe văd iubita meaDe mai târziuUneori acoperită de toamnăCu sânii bogațiPortocaliiȘi năpădită de frunzeUneori te vădCu vârful limbii sauÎți fac un gest obscenÎn glumăUneori plutesc dincolo de realPurtat fără milăDe mâna taDoar în visSunt cel mai bun amantȘi iubitȘi tot așa … Ultimul retuș 4.Ademenit de gândul cel bunAșteptContinuă lectura „Nicolae Toma”

Violeta Andrei Stoicescu

Insomnie E trecut de miezul nopţii, orologiul a tăcut,Vântul bate în fereastră şi se face nevăzut,Coama cerului îmi scaldă clipa-n valuri de tăciune,Pe când luna-şi risipeṣte tot argintul în genune. Picuri mari de întuneric, pe obrazu-mi se preling,Stele cu sclipiri domoale intră-n casă şi mă ning,Cu atingeri de mătase trece-a viselor suită,În albastră legănare pesteContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Daniela Konovală

Silabe ninse Blând, tăcerea orei leagană chemări,Dorm cocorii umbrei în dospiri de rouă,Strecurând o taină peste depărtăriLuna-și suie gândul în poemă nouă. Șoaptele-și măsoară bobul de nisip,În clepsidre oarbe curg silabe ninse,Din rostiri de ceață vise înfiripÎnundând înaltul bolților promise. Veacul se grăbește în cadențe mov,Culegând din iarbă îngeri fără harpă,Lumea își rezervă loc într-unContinuă lectura „Daniela Konovală”