Arhive etichetă:Promovare

Retro Mă simt închis într-o celulă rece,Pe masă arde o lampă cu gaz,Prin gara veche trenul nu mai trece,Nimeni nu stă de veghe la macaz. Un fluture de noapte zboară-n cercuri,Un câine latră fără de motiv,Nu am țigări, n-am mai fumat de miercuri,Mă simt pierdut în timp și emotiv. Privesc absent la coala mult preaContinuă lectura „Iancu Cătălin”

De ce? De ce atâta ură-n lumea mare,Când sufletul tresare și privește„Prin ochii celuilalt”, apoi, sfințeșteZbor rătăcit prin vămile de sare? De ce atâta grabă-n anotimpuriSă treacă și să lase fiecareO brazdă cu parfum de tristă floareȘi-un gând rănit la vadul dintre timpuri? De ce atâta ceață-ngroapă astre,Când, făr’ de vină, orizontul plângeȘi lacrima durereaContinuă lectura „Doina Moritz”

VIAȚĂ ÎNTRERUPTĂ (de Dragobete)Georgeta Radu (oare, floarea IUBIRII poate să răsară din moartea altor…floricele?!) Sub sărutul primăverii, frați de cruce se făcurăGhiocelul și brândușa, neștiind ce-i aia ură.În clipirea dimineții, începură dansul vieții,Promițându-și nemurirea frăgezimii tinereții. Înflorind nevinovat, salutau flăcăi și feteCe se zbenguiau prin crâng, în cea zi de Dragobete.Bucuria le fu scurtă, c-oContinuă lectura „Georgeta Radu”

Vestitor     de   Anatol Covalli Nu pot să fiu nimic, căci nu existănimic şi niciodată nu a fostnimic care să spună că persistădintotdeauna cu şi fără rost. Sunt un ceva din altceva ce-n lume,din universu-acesta infinita revenit pentru ceva anume,ca un ceva să fie împlinit. Mai port pe aripi încă praf de stelepe care-l scuturContinuă lectura „Anatol Covalli”

Ireversibil Nu știu câți ani-lumină au trecutde când te strig fără să te afluși de când te aflu fără să mă găsești.Nici numele tău repetatpe care-l strig pentru a te chemanu pare a mai potcovi timpul.Nici inima asta,pe care-o port zi de zi, în mânecănu-si mai găsește stăpânul.Totul e atât de străinși totuși atât deContinuă lectura „Mihaela Vaida”

În arborii trist amorțiți…​Și totuși există nădejde,Când nu vrem a fi rătăcițiIar toamna pe frunze s-așază,Pe arborii trist amorțiți!​Și totuși există lumină,Cât vrem a trăi fericiți,Chiar dacă e noapte-n grădinăȘi-n arborii trist amorțiți…​Și totuși există o viață…Să stăm lângă dânsa smeriți,Chiar dacă o frunză e moartă,În arborii trist amorțiți!​Și totuși există nămeții,Când credem că suntemContinuă lectura „Mirela Șoimaru”

VIS DE PRIMĂVARĂPe geana dimineții încă dormea un vis.Se făcea că ninge cu floare de caisȘi fluturi bezmetici dormind în crisalidă,Se grăbeau să iasă din starea de omidă. În podul palmei mele un zarzăr mititel,Dădea semne de viață că s-a trezit și el.O primăvară-ntreagă în geamul meu băteaȘi i-am deschis fereastra să intre-n casa mea.Continuă lectura „Adriana Rușățeanu”

Ce e viața…(Autor: Teodor Dume) Uneori am impresia căDumnezeu se joacăcu mineși o face dur…cu toată bunăvoințatrebuie să recunosc cănu- mi place să fiupartenerul lui de jocmereumă privește suspicios șiîmi zâmbește ironic„hai să ne jucăm de-a viața”mi- a spus într-o zi…m- a strigat de trei oripe numele mic darnu i- am răspunsl-am lăsat să aștepteașaContinuă lectura „Teodor Dume”

Judecata de Petre Poștașu’ Se aprind lumânări. E-ntuneric de cândBezna nopții s-a-ntins peste bietul pământ.Nu mai sunt clopotari și se moare tăcut,Teama pune-ntrebări: ,,oameni buni, ce-am făcut?” Căutăm către cer îndurare, dar cumNu vedem cât de rău am făcut până-acum!?Câte vieți am dormit, câte vieți am fost orbi?N-am văzut cum ne cresc ciocuri, gheare deContinuă lectura „Petre Vatuiu”