Arhive etichetă:Promovare

Știam că vii Te-am auzit cum scrijeleai în ușă,ca o dojană târzie; știam că vii,dar gândul mi-era stins,emoția-vlăguită.Aveam ochii încremeniți într-un sloi,cu trepte înspre suflet, știam că vii,da, da, știam.Din mine se lungea o umbrăîn tăcerea pașilor firavi,peste cuvântul sfânt.Te-am găsit așteptând de o viațămărturisirea sinelui de după ușa păcatului.Peste împreunarea rugăciuniialunecă ispitiri de veșniciișiContinuă lectura „Camelia Boț”

Pe urmele muzelor Pe umărul meu drept a plâns o steaȘi-mi picură poeme în condei,M-a învățat cu mine-a conspira,Punând lumina ei în ochîi mei. Răpesc o rază, vis să mi-o așez,Când caut prin cuvinte, fără somn,La căpătâiul versului veghez,Până ce către ziuă-ncet adorm. Cu muzele în dansuri îmi petrecȘi uit ce trist e astăzi peContinuă lectura „Floarea Duțulescu”

Eminescu Pentru mine, Eminescu este-n fiecare zi!Este, domnul Eminescu, însuși felul de-a trăi,Este val de lac albastru, e miros de flori de tei,Când, cu gene ostenite, seara, trece pe alei. Când ascult doina bătrână, parcă îl aud pe el,Cum adună flori de nufăr. Dorul e al lui de fel.Și întreaga frământare a acestei lumi nebune,ParcăContinuă lectura „Flori Cristea”

Urme pierdute Printre macii de foc mi-am pierdut urma,În inimă ducând, munți de durere,Să nu aud, cum mă strigă întrunaIubirea, cu-ale ei fioruri grele. Strivit e crinul alb al purității,Sub talpa-ncovoiată ca un clește,Iar eu, de pe pragul singurătății,Mă zbat s-alung tristețea ce-n piept crește. Pășesc pe spinii dragostei pierdute,Cu-ochii secați de lacrimi și nevoi,UnContinuă lectura „Felicia Percec”

PriveghiPande Ionut Deasupra timpului, țipătul ochilor.În labirintul pieptului, două mame,bucuria și durerea.Cu memoria strivită în călcâie,ecoul soarbe, din țipăt,o lacrimă de soare.Așa, numai așa se moare…Priveghiul e o Lună…de haită nebună… Redactor: Mihaela Vaida Redactor șef: Camelia Boț

Ce șubredă-i iubirea… Când înserarea toarce ostenită,Clipa se scaldă-n ploi de nepăsare,Apoi, îşi şterge-o lacrimă umbrităDe viscolul ce-a cotropit altare. O Cătălină tristă, în cosițeÎși prinde străluciri de castelană…Doi nori flămânzi adună din altițeTăcerile şi le ascund în strană. Păstor peste ruinele iubirii,Luceafărul de miazăzi valsează,Opaițe aprinde când zefirii,Pe coama timpului, zori noi, vânează. LunaContinuă lectura „Doina Moritz”

Suflet de câine De ce am o viață de câineCând eu visez la una de lupMă hrănesc jupânii cu pâineDar din trupuri eu vreau ca să rup Sunt sătul de lătrat la clădiriSă mă gudur precum o potaieSă-i văd cum se-nfoaie la știriȘi-mi fac vânt din mici evantaie Cum se bat pe un os ce-iContinuă lectura „Dragoș Radu”

TE ​ MAI ​ IUBESC!​Te mai iubesc,cu liniște nepământească,atât cât poate o femeiesă întrețină o scânteie,ca dragostea să se trezească!​Te mai iubesc,așa profund, fără hotare,când raiul greu se redeschide…Ne e și rău, ne e și bine,ca la-nceputuri milenare…​Te mai iubesc,cu liniștea cea înțeleaptă,cu tot bagajul din trecutulce e mai greu decât tot lutuldin trenul viețiiContinuă lectura „Șoimaru Mirela”

Astâmpăr polar– Mira Minu- Prin sori la apogeu îmi caut liniștea…Astâmpăr îi implor stelei polare,Ofrande îi aduc nunții solare,Din imperii de alb îmi primesc liniștea! Atingând răspântii de ninsori finale,Gândurile-mi poartă nimburi argintii…Gustul exaltării purei empatii,Se trezește-n timpuri de iubiri totale! Mi-e devreme-n ample unduiri astrale,Mi-e albastru-n lacrimi nevăzute, moi…Când voi cere lumii visul eiContinuă lectura „Mira Minu”

Un vis hoinar… Ai răsărit după o iarnă cruntăCu ghiocei dormind pe sub nămeți,Când fluturi albi se pregăteau de nuntăM-ai alintat cu sărutări peceți. Sătul de-atâta viscol și ninsoareȚi-am agățat de cer un felinarȘi-am așteptat să îți deschizi cărareSă te strecori în visul meu hoinar. Te-am așteptat să-mi bați ușor la ușăSă simt că viața-miContinuă lectura „Iancu Cătălin”