Fragment din romanul „MĂRIUCA” (apărut la editura StudIS în februarie 2022) (…) Seara s-a lăsat peste sat ca o mantie întunecată. Colindătorii își croiau drum prin omătul ce le ajungea până la genunchi, înaintând încet sub puzderia de fulgi albi. Pamfil a lu’ Cremene mergea în față, încercând să facă urme prin zăpadă, iar înContinuă lectura „Lucian Domșa”
Arhive etichetă:Promovare
Andreea Văduvă
Colinda se aude rarAutor: Andreea Văduva Colinda din strămoși,Se-aude rar prin sate,Puțini sunt bucuroși,Având porți ferecate,Uitănd de „Leru-i ler!”,Și de Nașterea Sfântă,Cu chei, lacăt de fier,Tradiția înspăimântă.Colinda din străbuni,„Jelește” prin cătune,Și-n sobă doi cărbuni,Ard de parc-ar spune,Povești… de-odinioară,Cu cei „duși” în alt loc,Cu lemn la subțioară,În Cer s-aprindă foc.Colinda din bătrâni,Nu prea are urmași,Căci mulțiContinuă lectura „Andreea Văduvă”
Violeta Andrei Stoicescu
Târziu Suie Luna peste vârfuri troienind cărări alpine,Sprintenă ca o mireasă-nveşmântată-n voaluri fine…Ninge-o linişte albastră, ninge-o linişte deplină,Toate dorm… doar noaptea-şi plimbă, tainic, neagra pelerină. Lacrimi grele de-ntuneric se preling fără-ncetare,Blânde şoapte de luceferi rătăcesc la întâmplare…Cu alai, flămânde umbre dau năvală prin unghereŞi-n clepsidra ce suspină se înghesuie-n tăcere. E târziu… iar dinspre mâineContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”
Ionuț Pande
CărareIonuț Pande Din depărtări se-apropie apusul.În răsărit se sting fantasme.Cerul e un albastru vânzolit.Pașii opresc pământul să crească.Vreau să-mi cânte pasărea de Voroneț,în biserica inimii,imnul răsăritului de soare-apune,din curcubeul ploilor văratice,să mă dezvieț în dulceața cuvântului!Unde-am rătăcit bănuțul?!Din mare, cuvântul îmi face Cărare… Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru) Redactor șef: Camelia Boț
Teodor Dume
Mă rog lui Dumnezeu să mai aştepte(Autor: Teodor Dume) Miroase a râncedîmprejurtăcerea se răzvrăteştenici fluturii nu mai zboarăîn acest decorde întunericîmi joc ultima reprezentaţiecineva îmi şopteştecă-s prea bătrânsă mai învăţ repertoriul încerc să-mi închipui plecareaca pe o toamnă văduvită de păsărişi un cer sub care gropariiau marcat o bucăţică de pământpe întunericul din care aContinuă lectura „Teodor Dume”
Cristina Ghidar Greuruș
Cum ți-e viața? Cum ți-e sufletul? Te doare?Rănile s-au vindecat?Și mai spune-mi, visul, oareS-a pierdut? Ți l-ai uitat? Cum ți-e inima? Mai plânge?Mai e tristă și acum?Suferința nu-i ajunge?N-ai pornit pe un alt drum? Cum ți-e mintea? Este trează?Te mai poți gândi vreun pic?Sau ea încă mai viseazăȘi mai speră la nimic? Cum ți-e lacrima?Continuă lectura „Cristina Ghidar Greuruș”
Mira Minu
Așteptări și deșteptare– Mira Minu- Cum se face, tânăr veșnic,Tu… mereu aștepți ceva…Aștepți să se-aprindă-n sfeșnicNoi lumini… spre undeva. Cãnd spre primăvara verde,Când spre vara de bezea,Iar cãnd toamna frunza-și pierde,I-așterni, iernii, catifea… Chiar dacă frunzișul piere,Pentr-o vreme-i absorbit,Īntr-un timp cu gust de miere,Totul este rânduit. Un suspin se-ascunde-n cârduriDe idei cu sens zglobiu,Cad zăpezileContinuă lectura „Mira Minu”
Nicolae Toma
Și noi suntem români Pleacă românii din țarăSe duc precum păsările călătoareȘi cine știe când se vor mai întoarceVreodată români cum au plecat De ce să mai stea într-o țarăUnde sunt mai străiniDecât străinii care ne-au copleșitCu bunăstarea promisă Pâinea noastră cea de toate zileleTot mai neagră și mai asprăTot mai greu de agonisiti-a gonitContinuă lectura „Nicolae Toma”
Maria Poiană
Amintiri din altă iarnă( din volumul ÎNGERI ȘI SFINȚI) A-nflorit din nou zăpada amintirilor frumoase.Și-acum ning de printre gene, nestemate fermecate.Și-unde cad, pe loc se naște un sătuc cu case joase,Într-o iarnă de poveste, cu sclipiri de diamante. Ger și noapte. Cer albastru plin de stele. Lună plină.Peste tot sătucul însă,-i poleială de lumină.Doar dinContinuă lectura „Maria Poiană”
Ștefan Moldovan
Dac-ai ajuns în lacrimi și nevoiNu arunca în stele cu noroi,Nu te certa în van cu lumea toată,N-o înjura, că nu-i ea vinovată! Iar de-ai trăit în viață fără rostNu blestema tu cerul ca un prost,Căci de-ai căzut pe jos în praf și tinăDivinitatea n-are nici o vină Și nu e vinovat nici un destinDacăContinuă lectura „Ștefan Moldovan”
