Arhive etichetă:Promovare

LA VORONEȚ Pe Voroneț coboar-adesea cerulȘi-și scutură albastrul în altare.Stejarii bruni îi leagănă misterulȘi sfinții  plâng  în fum de lumânare.La Voroneț vin renii în Ajun,Când în zăpezi se mai botează cerbiiȘi ard gutui în bradul de CrăciunȘi-n calendare crește firul ierbii. Pe Voroneț mai cade câte-o stea,Împrăștiind din trena ei, văpaie.Și vin păstorii-n staul săContinuă lectura „Marioara Nedea”

Cartea – izvor de inspirație Dumnezeu a fost Cuvântul.Moise l-a scris într-o carte,Propovăduind din SfântulPână dincolo de moarte. Pentru mulți această carteLe-a fost crez și îndrumare.Au surprins prin scrisuri arte,Lăsând miez prin asumare. Însetați de adevăruri,Vrând să afle mersul vieții,Oamenii au topit văluri,Dând valoare frumuseții. Au creat mărgăritare,Cărți ce dăinuie de veacuri,Au dat lumii noiContinuă lectura „Costina Tănasă”

A fost… Ce poate cântări mai multCa veşnicia unei clipe,Doar pulsul pot să-l mai ascultCând teama dă să se-nfiripe! Că nu mai e timp de pierdutDoar lutul îmi reaminteşte,Că toate au un începutŞi clipa nu se târguieşte! Din toate câte-au răsăritÎncep să socotesc apusuri…Cu fața-ntoarsă spre zenitSpre-al meu trecut, trimit impulsuri! A fost frumos, aContinuă lectura „Madiana Domnita Lascu”

Cina Te-a așteptat mulțimea cu speranță,Te-au împroșcat mai-marii cu noroi,În strâmbă judecată, o instanțăÎși fierbe argumente în puroi. Grădina Ghetsimani-i o tribunăÎn care Tu vorbești cu cei săraci,Cu cei umili, cu cei fără de vină,Cu cei pe care vrei să îi împaci. Tu, Doamne, ai venit în țară sfântă,Dar împărțită e, și dezbinată:Cei mulți  pentruContinuă lectura „Dumitru Vasile”

Pedeapsa Ispăşesc penitența desfătării de ieriȘi mă strânge pustiul nesfârșitului cer.Vântul șuieră-n ramuri dezgolite de ger,Timpul râde-n ecoul nemiloasei tăceri.Noaptea-și picură bezna în stropi reci și vioi,Siluete sinistre se preling în convoi,Ochii nu pot să vadă o scăpare, de goi,Pașii calcă-n sentința depărtării din noi.Tu te-ai dus răzvrătită, călărind nepăsări,Umbra ta prin fereastra micii meleContinuă lectura „Petre Vatuiu”

TESTAMENT Eu am trăit în satul meu în carebătrânii încă mai purtau ițariși case albe mai aveau pridvoare,bisericile, mâini de iconari. Eu am trăit când murmura fântâna,când, încă, toți beau apă din ulcior,când mama era maica, nu bătrânași când bătrânii mai țineau sobor. Și o să trec cum au trecut părințiicu tot soborul satului laContinuă lectura „Georgeta Rada”

Caut, încăRătăcind printre lacrimi și șoapte,caut, încă, locul meu pe pământ…Poate-acolo, în zare, departe,poate-n clipa ce, tainic, despartedimineața de ultima noapte,poate-n zbor, poate-n ploi, poate-n vânt… Poate-n aripi căzute pe maluri,ce-și așteaptă sfârșitul în zori,poate-n raza răsfrântă de valuri,oglindind curcubeu peste nori,în câmpii ce se-ntind către dealuri,unduindu-și covoare de flori. Poate-n zâmbetul mamei ce-și strângeprimulContinuă lectura „Silvana Toma”

VINEREA MARE În Vinerea Mare,suntem singuri cuDomnul. Care știe că moare.Suntem singuri cu Domnul.Însuși Domnul ne-adună.Să murim împreună, să-nviemîmpreună.Mare-i taina aceasta!Lemnul Crucii-i străpungeuniversului coasta.Lemnul Crucii de raze șide sânge străluce –Universul întreg se zidește peCruce.Ochiul nostru, privind, se-nlumină șiplânge.Jertfa Domnului spală universulîn sânge.Jertfa Domnului spunefiecăruia-n partecă e mort, deși viu, înviinddoar prin moarte. (29.03.2002) (Din:Continuă lectura „EUGEN DORCESCU”

suflul care ne poartă din lut și lumină,din apă și vânt, s-anăscut suflul carea luat formă și glas.când respiră,omul nu face altcevadecât să continuerespirația planetei.aerul care umpleplămânii este acelașicare mângâie munții,care leagănăpădurile și poartăsemințele viețiimai departe.în inima lui pământulîși aminteștecă este viu. omul este clipa conștientă,din suflul etern al planetei,o respirație de viață,o vibrație deContinuă lectura „Nicolae Pitz”

MAMA Nu cere lucruri mari,Ea cere doar iubire,Și-o mângâiere caldăDin dulcea ta privire. Un zâmbet, ca o rază,Pe gându-i să se-așezeȘi inima-i de mamăPrin tine să viseze. O mână întinsă aziSpre chipu-i obosit,Să-i șteargă lacrima,Din ochiul ostenit. Să-i mângâie obrazulBrăzdat de griji prea multe,Să-i descrețească cutaAdâncă de pe frunte. Nu cere lucruri mari,Doar să teContinuă lectura „Adnana Radu (Eugenia Spătaru)”