Arhive etichetă:Promovare

SUNTEM FRUNZE-N ABIS Lacrimi picură-n scris… Mi-ai spus că n-ai să pleciprintre stelele reci,și că nu-mi lași nicicândochii triști, lacrimândsă privească în vid…Și-ai plecat! Încă-un zidse ridică-ntre noi…Ochii mei, triști și goi,caută drum spre-acel locunde ești… Apă, foc,vânt și ploi, greu și chin,să m-oprească să vinsă-ți fiu umbră, n-au cumsă mă-ntoarcă din drum! Frunze-și plângContinuă lectura „Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)”

Nu vreau Nu vreau să mă îndrăgostesc de tine,Îmi e prea mult că nu pot să ajungLa tine-n suflet unde-i cald și bine,Încerc din minte să mi te alung. Nu vreau să las iubirea să aprindăUn suflet trist, bătut de vânt și ploi,Nu las regretele să mă cuprindăVisând cum ar fi fost viața în doi.Continuă lectura „Cătălin Iancu”

FIUL PĂMÂNTULUI Iubește-ți pământul de sub picioare!El este odihna tălpilor tale.Ai grijă, pășește ușor să nu-l doarăȘi dă-i un sărut cu buzele tale. Te ține în viață și te ocrotește,Tu trebuie doar să-l asculți.Apleacă urechea, s-auzi cum rosteșteO rugă doar ție, OMULE SFÂNT! Strânge în pumn pământul careSe vrea frământat, să nască ulcior,Aleargă cu elContinuă lectura „Camelia Ștefan”

Tăgade Sunt rob al necredinței meleîn învieri reduse la absurdde clipa arderii de stelepeste cadavrul unui orb și surd. Sunt rob al nemișcărilor de haos,când ordinea firească se-nspăimântăîn ochii-nțepeniți de un pronaoscu viziune de revoltă sfântă. Sunt rob al infinitelor tempestezăcând în nemurindul din ființă,când viața arde-n jerbele funeste,sub algoritmul vrere-conștiință. Sunt rob al plănuirilorContinuă lectura „Ionuț Pande”

Atât de departe și totuși aproape Mi-e jale în suflet și funebre gânduriÎmi macină mintea în vâltori de ape,C-un lan de-ndoieli fremătând peste timpuri,Atât de departe și totuși aproape. Străbat universuri, cândva, interzisePrivirilor noastre, în ceață-afundateȘi-mi reapar imagini pe foile scriseCu tine-mpreună, zburând printre șoapte. Prin perdeaua lunii-ți zăresc umbra rece,Mișcându-se agale pe cerul pustiu,UnContinuă lectura „Felicia Percec”

BILANȚ M-au pârjolit amaruri,M-au înțepat suspine,Iar inima, sărmana,A stat sub ghilotine! Ce-a mai rămas din viață?Doar mugurii pe ramuri…În rest, mă dor nămețiiCe urcă pân la geamuri. Ce-a mai rămas din mine?O umbră, o liană…M-a zămislit tristețea,M-ascund de ea, cu teamă! M-au pârjolit amaruri,Pustiuri mă destramă,Iar moartea mă pândește,Din când în când mă cheamă! Pierdute-sContinuă lectura „Șoimaru Mirela”

Ce rămâne! Se scuturătură de toamnă salcâmii brumării,Și din copacul șubred bătut de vânt și ploiCad picuri care mâine se vor preface-n sloiȘi care printre lacrimi in vis se vor topi… Se scutură de suflet iubirea neînțeleasă,Ca aurul de zgură, ca cea dintâi vestalăCe moare pentru lume petală cu petală,Ca floare dintre pietre ce nuContinuă lectura „Ștefan Olaru”

Seninuri și șoapte Se adâncește noaptea seninurilor noastre,Te-mbrățisez cu zorii, până la flori albastre!Îți caut, printre șoapte, o liniște de sferă,Tu îmi găsești sărutul ascuns în altă eră! Pe coapsă-mi cântă lotuși în veghe statuară,Am stele-arzând cu noimă și inima pe-afară…Mă dezvelesc de vise, nu vreau să-mpart destine,În piept am ceruri line, cu toate vinContinuă lectura „Mira Minu”

Sub pașii tăiAutor Ioan Avram Sub pași-ți fermi, cresc muguri de speranță,Vlăstare noi răsar în urma lor,Petale de lumini și cutezanțăPrind aripi pentru zbor spre viitor. Ții drumul drept spre culmile înalte,Din când în când, nevrând, te poticnești,Ca trenul poposind o clipă-n halte,Prinzând din mers doar visuri omenești. Ai vrea să zbori dar pași-ți stauContinuă lectura „Avram Ioan”

COPACI AZILANȚI *Am rămas doi copaci lângă drum,Ne mai cad nişte crengi compromise,Se pornesc toporari de pe-acum,Să doboare păduri fără vise Am rămas fără muguri pe ram,Când muriră toţi merii şi maciiŞi-am ajuns mai uscaţi cum eram,Iar acum ne fac vreascuri săracii Suntem doar doi copaci azilanţi,Prin pădurile lumii rămaseŞi am ars printre munţi emigranţiŞi-nContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”