Arhive etichetă:Promovare

Pastorală Toamna slobodă coboară pe cărări cu miezul brun,Ziua umbre lungi pictează peste tufele de-alunȘi-mi gonesc boemii verii de pe ramuri fără strai,Cele frunze aurite troienesc poteci de plai… Norii strâng, sub vineți pleoape, lacrimi reci și-nfiorări,Tăinuitele supape se dezleagă peste zări,Vaiet alb, din ceruri nude, fulgerările deschid…În călcâi de veri cărunte mai adastă unContinuă lectura „Daniela Konovală”

Toamnă sură Tu vii ca o apă lină,petală de luminăfrunzărindu-mi amurgul. Tu vii ca dansul unei frunzespre a’ lutului muzenisipindu-mi visarea. Te descalți pas cu pas,călător de pripasprin toamna mea sură. Te reverși ca izvorul,inundându-mi ogoruldin albia-ți plină. În noaptea cu lunăpetale de luminătu vin’ de-mi adună. Din clepsidra de sticlănisipește-o clipităîn mansarda mea tristăContinuă lectura „Nely Vieru”

Credință Românie dulce,azi e sărbătoareBlândețea graiului în lume înfloritDe la străbuni,o pace moștenitoare,În limba inimii,cu vrednicie de vorbit. Ești sfântă-n inimă, izvor de sacrificiiCu tine,mamă Românie,mă mândrescEști pâinea,la care se închină muceniciiPământul sfânt pe care-l calc și îl cinstesc. Suntem urmașii gloriei aprinseRomâni,în grai faimos și portMândri,de țara ce înfrânseDușmanii ce doreau poporul ăsta mort.Continuă lectura „Teodora Dorothi”

La un ceai cu viața Hai viață, stai puțin, și-om vorbi pe urmăSă ținem Apusu-n loc, măcar o secundă,Să servim un ceai în tihnă, făr’ a ne grăbi,Să-nchidem Soarele-n pleoape la capăt de zi Hai viață, ia loc o clipă, să privim împreunăCum domnește frunza vesel și verde adună,Cum sărută vântul blând, margini de poieni,CumContinuă lectura „Petronela Mocanu”

NU PUNE ÎNTREBĂRINu mă-ntreba nimic.E prea târziu în toate.Cafeaua în ibricFierbe a singurătate. Pe masă două căniInvită la taifas.Azi suntem doua răni,Din tot ce a mai rămas. Două gutui în geamPrivesc la noi tăcute.Știind cât ne iubeam,Și ele au rămas mute. Nu pune întrebăriLa care n-am răspunsuri.În noi sunt doar plecăriÎn zeci și zeci deContinuă lectura „Adriana Rușăteanu”

SĂRMANA MEA, DULCE, LIMBĂ ROMÂNĂ!Autor: Angelica Manole Sărmana mea, dulce, limbă română,Ce-a mai rămas din lutul tău străbun?Să se întoarcă bunii ca să spunăCe-ai fost și ce cuvinte mai rămân! Ai fost duminică, ai fost zi mareȘi ne-mbrăcam cu tine-n vremi apuse.Dar cântecul de mare sărbătoareA amuțit. Rămân multe nespuse… Și te-au cântat poeții-n versContinuă lectura „Angelica Manole”

În dimineața… În dimineața inimii nomade,Un gând se despleteşte-n acoladeȘi-ncepe ca să bată firul ierbii,Din poala clipei, când se-adapă cerbii. În dimineața codrului, aiurea,Un gând hoinar şi-a ascuțit secureaȘi-a început să taie, ca simbrie,Din coama timpului, câte-o felie. În dimineața perlei sidefate,Un gând despică ploi îngemănateȘi-ncepe să ascundă-n palma udă,Din scoica mărilor, secunda crudă. ÎnContinuă lectura „Doina Moritz”

Mamă, Rai cu iasomie( din volumul în lucru, LA RĂSCRUCI DE VREMURI) Încă mai pășești sfioasă, argintând poteca serii,Când deschid pe la chindie, dulcea clipă a-nvieriiNestematelor din pumnul, strâns, al sufletului meu.Mamă dragă, mamă dragă… Știi că-nseninezi mereu, Cerul încruntat de nouri? Uite-l! Vrea din nou să-mi plouă.Tu-l cuprinzi de după umeri cu mânuțele-amândouă,Și mi-lContinuă lectura „Maria Poiană”

LIMBA ROMÂNĂ Niciodată cuvintelenu au înfloritatât de frumos,ținând de mână iarbacu florilede pe creanga de jos… Păsările, vântul,seninul, izvoarelese înalțăpeste susul de ramurăodată cu soarele… Oameniiîși schimbă veșminteleciuruite de șoapte,în cuvinte se lumineazăde ziuă,de noapte… Doamne,pentru ce se preschimbăramurile înflorite-n cuvinte?… Se aud frunzărind doine,în sus de morminte… Redactor: Daniela Konovală Redactor șef: Camelia Boț

Frunzuliță cu dor greu Bate vânt rece, de toamnă, peste satul din povești,Frunza galbenă, căzută, se întreabă: unde ești?Când era verde, pe ram, ți-a oferit umbră deasăAstăzi, tremurând sub brumă-i poate de-un copil culeasă. Își plânge cu lacrimi grele, viața scurtă, efemeră,Zilele cu soare pline, tinerețea pasagerăÎn trenul cu amintiri, dintr-o vară-abia plecatăȘi jelește-n rugăciuni,Continuă lectura „Coca Elena Mahalu”