Corneliu Neagu

PLÂNGEAU ÎN NOI COPACII FĂRĂ GLAS.Revăd potecile ce ne-au lăsatsă răscolim pădurea minunatăducând parfumul tău de neuitatpeste iluzii ce mureau deodată..În urma pașilor care-au rămasdoar amintiri la un sfârșit de vară,plângeau în noi copacii fără glasuitându-și crengile pe dinafară..La umbra lor regretele mureaupe jurămintele jertfite fără teamăpeste cărări cu pași care duceauspre un tărâm ceContinuă lectura „Corneliu Neagu”

Paul Spirescu

Apoi va veni primăvara Îţi spun sincer că în curând vor veni ploile toamnei,obositoare, aiuritoare,ca un cântec monoton, cântat de un ţigan la vioara lui în paragină,pentru doi – trei leiaruncaţi în scârbă de vreun binevoitor,apoi vor veni ninsorile, vai ninsorilecare ne vor acoperi pământul şi lentilele ochelariloraburite deja de frigul nostruinterior, îţi spun sincerContinuă lectura „Paul Spirescu”

Marian Marele

Trandafiri Cu-a toamnei brumă, albă, în priviri,Și roșul din corola de petale,Mă-ntâmpină gingașii trandafiri,Ce-atât de mult plăceau privirii tale. Ei simt că vremea lor a cam trecut,Dar vor renaște iar în primăvară,Atunci, când caldul soarelui, sărut,Vor face muguri tineri să apară. S-or scutura de floare, rând pe rând,Și vor intra-ntr-o lungă așteptare.Iar eu, rămas aici,Continuă lectura „Marian Marele”

Moment poetic: Angela Petre și Lidia Zadeh

TRUFIA Versuri Angela În ghilotina dulce-a poezieiOdată ce te-ai prins, rămâi captivÎn lumea pastelat’-a fantezieiCare nu are scop, nici obiectiv. Fără să cauți nume-ți ies în fațăRotunde ca silaba cea dintâiȘi simți că te apucă-așa o greațăC-ai vrea să pleci, dar totuși… mai rămâi! În numele culturii dau pe-afarăInfatuarea zbiară literarȘi mă întreb a nuContinuă lectura „Moment poetic: Angela Petre și Lidia Zadeh”

Ioan Popoiu

Motto: ,,Ce-a fost într-adevăr nu se știeexistă numai ce va finumai întâmplările neintamplateatârnând de un copac nenăscutstafie pe jumătate…”(Nichita Stănescu) ce se-ntâmplă cu noi ce li se-ntâmplă oamenilor/ este o dramă o tragedie neștiută tăcută/ imposibilitatea de a defini condiția umană/ în ce ecuație acceptabilă să încadrezi ființa/ nu există soluție vreo alinare ceva/ pentruContinuă lectura „Ioan Popoiu”

Ioan Avram

Porunci  Să nu furi e dat din ceruri pentru-a vieții alinare,Dar în lumea pământeană furtul parc-a dat în floareȘi stă la mese bogate, lângă cei de rang înalt,Dar și-n case-ntunecate îngânând un cânt de psalt. Să ucizi e păcat mare și e dat să nu ucizi,Dar războaiele se poartă murind oameni ca omizi,Cad copiii sfârtecați deContinuă lectura „Ioan Avram”

Dorel Rotariu

Îngândurați Ce spiriduș naște lucireaCe-ncinge hora ochilor,De unde vine nălucireaCă-s nesecat izvor de dor? Când neastâmpărate buzeInduc în cupluri contopirea,Sunt legi prin ere călăuzeSă nu se stingă omenirea… Născut din doruri pătimașeNe calcă pragul, sfânt sobor,Copii îngândurați, răvașeDespre al lumii viitor… Privirea lor, cusută-n zareE-oglinda cerului doar nori,Cu păsări răspândind teroareCu glas de arme deContinuă lectura „Dorel Rotariu”

Stela Cheregi

CONVERSIA DURERII Se mai sinucid în taină convertiri la nemurireÎmbrăcând în grabă viaţa într-o moarte cu pretenţiiLăcrimând însingurarea unor îngeri în neştireDespre care par să scrie cu uimire toţi poeţii. Mă-ntristează neputinţa de-a fi stavilă-ntr-o moarteCare a-ngropat cu teamă dezolante conversaţiiCernând timpul printr-o sită o ofrandă dată-n partePoposind la o răscruce încifrată-n respiraţii. Aţipind subContinuă lectura „Stela Cheregi”

Camelia Corina Boț

Printre spinii lumii Azi, am încercat să zborprintre cioburi de lumină,izbindu-mă de scântei aprinsece-mi frângeau aripile;gonită de urletul cerului,am căzut printre spinii lumii…O, Doamne, cât de greuîmi este să ajung la Tine!Când cred că sunt în dreapta Ta,apare îndoiala și iar mă-ntorcde unde am pornit…Doamne, de îndată ce furtunase va potoli,voi porni din nou înspreContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

Violeta Andrei Stoicescu

EFEMERITATE Îmi cântă măceșii a toamnă târzie,Doinite acorduri andante…Un freamăt subtil, la visare mă-mbie,Valsând cu mișcări elegante. Se-aude în turlă cum clopotul bate,Iar gându-mi șoptește-n surdină,Că-i viața trecută de-a ei jumătate,Iar vremea îmi pare puțină… Sunt doar o fărâmă de lut trecător,O frunză în zbor de-ntomnare,Sunt boare de vânt cu aromă de dor,Pierdută-n eter la-nserare.Continuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”