Paul Andrei Rîpă

LA COLOMBA DI PACE Poso gli occhisulla punta dei miei piedi.Si apre il vuoto,nel quale rimbombano,come magma in un vulcano,la sofferenza,la speranza sbiadita,quel domani chenon arriverà mai.Ad un tratto scendonodal cielofluttuandole ali spezzatedei miei sogni,formanouna colomba bianca,simbolo di pace.La terracomincia a gioire,pervade la naturacon il suo canto.Pian pianoil vuotoinizia a colmarsi,nei miei occhiil riflesso dellaContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”

Ștefan Moldovan

Dac-ai ajuns în lacrimi și nevoiNu arunca în stele cu noroi,Nu te certa în van cu lumea toată,N-o înjura, că nu-i ea vinovată! Iar de-ai trăit în viață fără rostNu blestema tu cerul ca un prost,Căci de-ai căzut pe jos în praf și tinăDivinitatea n-are nici o vină Și nu e vinovat nici un destinDacăContinuă lectura „Ștefan Moldovan”

Viorel Gongu

Cercul de ceară Când tainicele râuri înmărmurite-n cearăPrind, calde, să se tragă -napoi în lumânăriÎnvolburând în cercuri, crescând ca umbra-n searăO albă luminare deschide iarăşi flori.Albinele grăbite, trezite iar la viaţă,Fărâmituri de ceară întoarnă spre pistil,Cu ele doruri moarte desferecând din gheaţăSe-ntorc din bătrâneţe spre vise de copil.Cu-mbrăţişări solare coroane de petaleÎngroapă în visare ca-nContinuă lectura „Viorel Gongu”

Petre Poștașu

Gândul bun Ești om pe pământ și viața-i o cale,Cu soare, cu nori, cu bine și rău.Pe care pășești cu visele tale,Pe care-o-mblânzești cu sufletul tău! Când soarele-i dus, să cerni printre fapte,Ce-a fost cu folos și cât ai greșit;Din ziua de azi fă-ți pat peste noapteȘi vezi dacă poți să dormi liniștit. Nu daContinuă lectura „Petre Poștașu”

Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)

AD INFINITUM…Versuri: Carpe Diem E toamnă-n amurg…rătăcesc pe poteciamorțite-n tăcere de iarnăși plouă-n cuvânt peste frunzele reci…Doar zăpada mai poate să cearnăalb pe-ntregul pământ obosit de culoririsipite-n tablouri abstracte,ce-au pictat într-un ritm nefiresc, uneori,vagi sclipiri printre umbre deșarte…Îmi e viscol și-i ger peste sufletu-mi frântși mi-e neauzită chemareasă-mi fii Cer necuprins și nu rece pământ……NuContinuă lectura „Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)”

Doina Moritz

Oprește-mi și-ți voi opri!… Opreşte-mi, dintr-o toamnă, o privire,Înrouratul cer fă-l sărbătoareȘi cere iernii tale-o păsuire,Mă păstorește cu Sâmbăta Mare! Îți voi opri, din pâine, jumătate,Amiaza amânată în păstură,Peste suspinul florilor călcate,Un colț de rai, la noi, în bătătură. Întinde mâna, lacrima mi-o prinde,Povestea frunzei arămeşte-o seara,Din coama codrilor, pradă-mi colinde,Când cetina își tremură vioara!Continuă lectura „Doina Moritz”

Cristina Ghidar Greuruș

Cartea vieţii Din oceanul de-ncercãriDin trãiri şi din imagini,Vor rãmâne însemnãriAdunate-n mii de pagini. Iar din zâmbete-aşezatePeste lacrimile scurse,Capitole terminateDin clipe ce sunt apuse. Fapte, replici şi suspine,Amintiri frumoase, triste,De-a fost rãu sau de-a fost bine,Nu au cum sã nu existe. Şi momente de rãscruceCare ne-au marcat în timpuri,Multe vin, viaţa se duce,Anotimp peste-anotimpuri. EsteContinuă lectura „Cristina Ghidar Greuruș”

Andreea Văduva

Doamne, iar vine CrăciunulAutor: Andreea Văduva Doamne, iar vine Crăciunul,Iarăși singură voi fi,Copilașii mei; niciunul,Acasă nu vor veni… Le-am spus că-i aștept acasă,Bradul să-l imbodobim,Mi-au răspuns cu voce joasă:„- Mamă dragă, nu venim! Știi cât costă un bilet,De avion, până la tine?Îți trimitem un pachet,Și niște bănuți, e bine? La anul promitem, mamă,Că ne vomContinuă lectura „Andreea Văduva”

Mira Miru

Ultimatum– Mira Minu- La noapte,îți voi strălumina tot trupul,in căutare de arbori visați…dezvelind,cu o misterioasă necuviință,inima, de mugurii întârziați! Vom semănao ploaie de măiestrii între noi,de la mângâieri avem semne!Amintindu-ne,vom întemeia o lume de nou,eliberați de prevestiri solemne! Albastrulne-a invadat verdele abia trezit!galbenul ne e rezonabil de lin …De prospețime,ne îndreptăm spre altă nemurire,transfigurând unContinuă lectura „Mira Miru”

Petronela Mocanu

Adorm cu grijă… Adorm cu grijă și teamă uneoriSă nu strivesc din vise, și firele de zoriSunt pline de lumină, dar fragede cum sunt,Tot zăbovesc o clipă, pe chipul meu cărunt. O clipă, o secundă, o oră sau un anSe-adună întreg raiul, pe somnu-mi de smarald,Privesc liniștea nopții, curgându-mi mir pe geneȘi poposesc pe frunte-miContinuă lectura „Petronela Mocanu”