Silvana Toma

Aruncă înspre Domnul Când crezi că nu mai poți să duci povară,și crucea ți se pare tot mai grea,aruncă înspre Domnul grija tași vei simți cum tot ce te-nconjoarăîți reașază-n inimă comoară,izvor de nesecată apă clară,și-n zvon de re’nviată primăvară,îți readuce-n suflet liniștea. Când lacrima începe să te doarăși simți că, parcă, nu poți respira,aruncăContinuă lectura „Silvana Toma”

Vlad Oncescu

Poezia interogată …Spune-mi tu, măi, poezie,O să-mi ţii inima vieDincolo de orice vrie,Fără de moartea pustie,Minunată stea-făclie? O să mă faci mai frumos,Înţelept şi curajos,Fără umbre de prisos,Tocmai ca un chiparos,Mândru şi armonios? Declară-mi în scris, acum,Al eternităţii drum,Că viaţa nu e doar fumŞi, mai ales!, că oricumTu mă vei salva de scrum! Garantează-mi infinitul,EliminăContinuă lectura „Vlad Oncescu”

Angelica Manole

C-un deget ud… C-un deget ud de sfântă ploaieMi-a ciocănit toamna în geam.Mi-a pus o frunză în odaie,Spunând că s-a desprins de ram. Ea, ploaia, a crezut că-i bineSă mi-o aducă-n prag curând,S-o țin în cameră la mine,Să n-o mai vadă tremurând. Dar, vai, cum poate să nu moarăPe masă mea cu poezii,Cum despărțirea săContinuă lectura „Angelica Manole”

Tiberiu Foris

Mă-mbracă-n aur razele de Soare,din cer îmi iau candoare și culoareși zbor spre bolta lină și seninăsă-mi iau din astru Suflet de Lumină. Îmi iau argint din razele de Lună,din fire împletite-mi fac cunună,să port sub cerul serii strălucire,cu inima cuprinsă de Iubire. Iar Sufletul mi-e rătăcit prin Stele,cu gânduri negândite și rebeleși zboară șiContinuă lectura „Tiberiu Foris”

Beatrice Alfred (Alice Puiu)

Din culisele unei inteligențe artificiale un zvon sau o fâșiedin epiderma neîntâmplatuluilinie furnică linie altă ziun cod din recurența așteptăriisincope prin galbenul legănatde memoria interstițiilor sonorerespir amprenta unui niciundemachiat de arămiul unghiei treinumăr praguri de fumpentru această comprimare indecisăîntr-o moleculă cu zâmbet de miriapodun gest din șase acoladepentru algoritmul cruciadelor expirategutuile scriu mov insistența unuiContinuă lectura „Beatrice Alfred (Alice Puiu)”

Relu Popescu (Viorel Poenaru)

1)Unii dintre cei care te urmează, de fapt doar te urmăresc.2)Banul dictează acolo unde luciditatea gândirii lipsește!3)Nu aspectul ne diferențiază, ci intelectul,,.4)Unde este loc de șovaială, frica devine o povarắ.5)Faptul de a alege este totuși o alegere.6)Unii intră în vorbă asemeni altora cu băgatul capului în poză.7)Pe marea scenă a vieții cu toții suntem actori,Continuă lectura „Relu Popescu (Viorel Poenaru)”

Cristina Pasca

Alter ego Când plouă-n lacrimile unui har –Stropi de speranță peste vremi se scurg-Se-așterne pacea-n liniștea de jar,Iar geana ei se pierde în amurg… Atunci simți iar cum plânge-n taină cerul,Deasupra-i, ca o licărire, stai-Dar nu te doare-așa de tare gerulCum te apasă tot ce vezi in trai…. Nu-ți mai surâde nici sărutul blând –LuminaContinuă lectura „Cristina Pasca”

Steel Alexandru

Așteptări fierbinți La asfințitul dintre lumiTe-aștept în serile de luniCu flori de tei în calde ceștiCa să mai depănăm povești.Si-n zilele de marți, fierbințiCu infuzatele-mi dorințiTe-aștept în prag de răsăritSub bolți de cer nemărginit.Și miercuri iarăși te așteptCu gânduri strânse în buchet,Ce-mprăștie în jurul meuMiros de flori de curcubeu.Și joi te-aștept între doi soriSă măContinuă lectura „Steel Alexandru”

Alexandru Popa

 Plouă Afară plouă… și e noapte,  Stropi mici îmi bat în geamuri,  Și printre frunze curg în șoapte  Șiroaiele pe ramuri. Afară plouă… plouă-ntr-una  Și zarea-i plumburie, De două nopți, până și luna  Stă-nchisă-n colivie. Afară plouă… soba-i rece, Sunt singur în odaie, Iar pe sub geam arar mai trece Un om grăbit, prin ploaie. Continuă lectura „Alexandru Popa”

Marele Marian

Himera… Îmi ațipise gândul pe florile de tei,Și mirosea a tine, ce-abia dădeai în pârg.Doar câteva secunde, te-am sărutat cu sârg,Cât ți-ai avut sălașul, aici, sub ochii mei. Apoi, ca o himeră ce-n viața mea ai fost,Ai dispărut degrabă, fără să te mai văd,Făcând, cu strășnicie, în inima-mi prăpăd,Și-al vieții sens, făcându-l să nu maiContinuă lectura „Marele Marian”