SUNTEM FRUNZE-N ABIS Lacrimi picură-n scris… Mi-ai spus că n-ai să pleciprintre stelele reci,și că nu-mi lași nicicândochii triști, lacrimândsă privească în vid…Și-ai plecat! Încă-un zidse ridică-ntre noi…Ochii mei, triști și goi,caută drum spre-acel locunde ești… Apă, foc,vânt și ploi, greu și chin,să m-oprească să vinsă-ți fiu umbră, n-au cumsă mă-ntoarcă din drum! Frunze-și plângContinuă lectura „Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)”
Arhive etichetă:Promovare
Mihaela Vaida
Descântec Cu umbra în desagăpornesc a nu mă teme,târziul mă apasăînzăpezit de vreme.Mă cheamă iarăși zboruldescântului de soaresă-mi ispășesc pedeapsaprin frunza care moare;purtată-n schingiuirede ploaie și de vânt,se-ndoaie în luminădin nori către pământ.Și rătăcind pustiulc-un ochi zidit pe cruceamurgul încolțeștetimid, spre-a o seduce. Dezmiardă amintireaun trup lipsit de mamăcu frunza simfoniea nudului de toamnă. Redactor:Continuă lectura „Mihaela Vaida”
Daniel-Petrișor Dumitru
Rondelul unui vis uitat Nu mai visez demult, nu mai pot plânge.Să mă prefac… demult am obosit.Cu fiecare clipă ce se scurge,Devin de soartă tot mai urgisit. Iubirea-ncet în mine mi se stinge.Prieteni nu mai am… m-au părăsit.Nu mai visez demult, nu mai pot plânge.Să mă prefac, demult am obosit. Aripa unui înger mă atingeMultContinuă lectura „Daniel-Petrișor Dumitru”
Constantin Mosor
ȘI MORȚII PLÂNG! E sâmbăta celor mutați…Părinți, bunici, mame sau tați,Toți au nevoie de Lumini!Nu-i de ajuns doar să te-nchini Tăcut lângă mormântul lor!Iubire caldă, asta vor!A-ți face cruce și atât,Nu-i ține morții de urât! Celor plecați pe drum de Cer,Dă-le căldură când e ger!Uitările cumplit îi strâng!Ce, nu știați că morții plâng? Și morțiiContinuă lectura „Constantin Mosor”
Adriana Rușățeanu
NOIEMBRIE Miroase a noiembrie și a cafea.Miroase a toamnă aburind în cană.Mă uit pe geam de parc-aștept pe cineva,Dar nu-i nimic, e doar o altă toamnă. Gândul astăzi mi se întoarce în trecut,Când viața parc-abia înmuguriseȘi toate tainele erau la început,Iar ochii mei erau izvor de vise. Miroase a noiembrie și a gutui,Iar linistea seContinuă lectura „Adriana Rușățeanu”
Aforisme: Teodor Dume
Două persoane, deşi par la fel, vin din universuri interioare diferite(Teodor Dume) Un adevăr ratat te face să-ți apleci capul în fața minciunii(Teodor Dume) Cei care nu au sentimente trăiesc în afara lucrurilor(Teodor Dume) Oamenii sunt experimente vii pe care se încearcă definirea timpului(Teodor Dume) Să definești viața e ca și cum ai privi într-unContinuă lectura „Aforisme: Teodor Dume”
Flori Cristea
De vei trece-nsigurarea prin urechile de ac Norii mei și cerul tău, într-un soi de simbioză,Univers în care timpul se dilată imanent,Înhămat la Ursa Mare, Pegas bate din copită,Un tablou destul de straniu se repetă permanent. Într-o buclă temporală înnodăm pe rând destinul,Pe o undă de uimire, noi, perechea cea dintâiConstruim din lut și ramuri,Continuă lectura „Flori Cristea”
Constantin Nicolae Gavrilescu
PLÂNGEA ARCUȘUL PE VIOARĂ Plângea arcuşul pe vioarăîn ziua când ne-am cunoscut,şi tu, şi eu, întâia oară,în parc, pe-alei am petrecut.Privirea-n taină surâdea,însă o lacrima ce curge,trădând emoția, ardea,din dorul tainic de-a seduce.Eu aş fi vrut, bine’nţeles,să-ți mângâi chipul ne’ncetat,pornit din sentiment ales,din ițe de iubire croșetat.Plângeau şi greierii în iarbă,de parcă își doreau sărut,dinContinuă lectura „Constantin Nicolae Gavrilescu”
Violetta Petre
Plânge poezia, plânge…(tautogramă)Violetta Petre Plâng poemele plăpânde pudibond pe prag pustiuPeste primele panere pline până peste pliu,Pliu pierdut pe pânza pură pe pictura purpuriePentru pruncii, părăsiții, pradă pentru pandemie. Pun pe panoplii precare paradigme perimate,Pleve pestilențiale, putrezenii parcelate,Pasc paingii pagini, pișcă plăgi poetice, parole,Păpușari pansează pietre, peticesc pavaj, paiole. Peste poduri părăsite, pașii pământeni planează,PeContinuă lectura „Violetta Petre”
Camelia Ștefan
FIUL PĂMÂNTULUI Iubește-ți pământul de sub picioare!El este odihna tălpilor tale.Ai grijă, pășește ușor să nu-l doarăȘi dă-i un sărut cu buzele tale. Te ține în viață și te ocrotește,Tu trebuie doar să-l asculți.Apleacă urechea, s-auzi cum rosteșteO rugă doar ție, OMULE SFÂNT! Strânge în pumn pământul careSe vrea frământat, să nască ulcior,Aleargă cu elContinuă lectura „Camelia Ștefan”
