Cristian Gabriel Vulpoiu

Lanțuri Nedezlegate patimi din sine mă sugrumă,Mă agăț de lanțuri rupte și cad în neiertatÎnspre golașe temple tăcerea mă îndrumăSă curgă peste mine iubiri de neratat. Iar neființa -mi spune să nu iubesc când mor,Ci să mă trezesc din ploi ce mă dezmiardăSă fiu eu aripi de icar cuvântului zborÎn agonii prelungi să-mi pierd lumeaContinuă lectura „Cristian Gabriel Vulpoiu”

Marin Rada

GÂND Tute așezi in fotoliuca într-o imagine a copilăriei,singurătatea ți se târăște la picioareși ar vrea să acopererana de pe umerii tăi,cu o viață. Țieți se văd numai ochiiși capătul gânduluisosit de la mari depărtări,acolo zăpada e un legământal iubirii de totși profeții își trimit caii albisă vestească în lume-ntâmplarea. Tute așezi in fotoliuca într-oContinuă lectura „Marin Rada”

Viorel Gongu

Ningea cu mirese Ningea cu mirese și cu prunci nou-născuțiȘi eu te pictam de la mijloc în sus,Culori inventate de nori la apusRoteau indecis ochi mirați de pescuți.Fuioare de fum se-mpleteau într-un codSecret, către Doamna cu chipul din visIar eu rămâneam doar un mire proscrisCu pana în aer și-n gât cu un nod.O noapte sortităContinuă lectura „Viorel Gongu”

Petre Vatuiu

Amurgul Ningea-n amurg cu fluturi colorațiPe move bucurii de liliac,Pe sub salcâmi cu dumneata la braț,Am învățat atunci, întâi, să tac. Eu nu văzusem un amurg așa,Cum am văzut în ochii tăi atunci,Când soarele în ei se linișteaȘi-apoi se risipea-n sprâncene lungi. Și se făcea că un amurg întregPăștea molcom în bucle arămii;Eu încă n-aveamContinuă lectura „Petre Vatuiu”

Dumitru Vasile

Am să merg Am să merg, într-o seară cu lună și stele,Să caut flori de rouă, mici stropi de argint;Voi cuprinde tot cerul cu brațele mele,De pletele vântului în zbor să mă prind. Voi dezbrăca lunca de rochia ei verde,Pădurea de brad o voi face eșarfă,Poezii am să scriu, cu versuri superbe,Și până în zoriContinuă lectura „Dumitru Vasile”

Nicoleta Lupu

Destin Mi-au zidit ființa pe un colț de zare,Pe-un versant de munte prăvălit în mare,Prinsă-n două lumi, fără de scăpare,Nu pot să cobor, nici să urc pe cale… Ploile mă surpă, adâncind cărareaValurile bat, răscolind uitarea,Soarele- n apus mă ademenește,Și la răsărit, visu’- mi răscolește, Mă cerne mărunt, prin site de mori,Și- mi macină somnul,Continuă lectura „Nicoleta Lupu”

Cristiana Iliuță

Ană… Ană, în pridvorul casei, soarele și-a făcut scară,Două mere sunt pe prag, dorul a rămas de-aseară.Când ai luat, în zori, ulciorul, te-ai făcut că nu le veziȘi -ai pornit așa, grăbită, la fântână, prin livezi. Ciutura nu vei găsi-o, am furat-o pe-nserat,De ți-e sete, să mă chemi! Sunt cu plugul la arat,Potecuța mă totContinuă lectura „Cristiana Iliuță”

Coca Elena Mahalu

Câte-n lună, câte-n stele Câte-n lună, câte-n steleToate-s dorurile meleDe demult, și de acumPe al vieții tainic drum. Când era salcâmu-n floareStrângeam vise-n cingătoare,La urechi, cireșe coapteȘi trăiri cuprinse-n șoapte. Am plecat singură-n lumeLăsând vara cu lungi umbre,Anii au trecut pe rândCu tinerețea în gând. Nu mai pot să fiu copilPrintre ani pășesc tiptil,Număr florileContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Angelica Manole

Despre dor… În graiul spicului de-acasăȘi-n lutul greu prins într-un plug,În limba dulce și frumoasă,Stă dorul-cântec în amurg. Că nu e vorbă pusă-n palme,Băută din ulcior cu apă…Din ale sorții ape calmeClepsidra vremii se adapă. Cuvântul dor are de toate:Iubire, crez și jurământ,Frânturi de viață și de moarteȘi rădăcini aspre-n pământ. Doar unu-i dorul scumpContinuă lectura „Angelica Manole”