Trimite-mi fluturi – Cristina Maria Niță Trimite-mi fluturi albi la miez de noapteȘi spune-le să mi se-aștearnă-n părCa-n pomi, lumina florilor de măr,Pârâie peste umerii de lapte. Mai spune-le să-și ningă pâlpâindasmerenie, sub streșini, pe la geam ,Să se-nfioare iarna de pe ram,Suflarea ei să nu-mi înghețe tinda. Le spulberă pe aripe, troieneși-un caier deContinuă lectura „Cristina Maria Niță: comentariu Bogdan Florin Boitan”
Arhive etichetă:Promovare
Vasilica Purice
SĂ UITĂM Să trăim iubirea în două emisfere,Dacă prin lume, nu-și mai are locȘi-om planta alte livezi de mistere,Ce au pe ramuri flori râvnite de noroc! Printre boboci muți, rămași închistați,Dezlega-vom vocile confuze ale firii,Cu fiori temeinici, de sub zori înaripați,Cu viers catifelat, precum trandafirii! Vom menține în viață seva cea mai pură,Adunată dintr-o fostăContinuă lectura „Vasilica Purice”
Dragoș Radu
Actualmente Pământul meu bombat e in derivăca un balon umflat cu tragediecară un plic deschis fără salivăîn el mucegăiește poezie Peste al lui trup se târâie doar sforicobre albastre ce sclipesc la lunăîn pielea lor stau ghearele de cioriiar croncănitul prin sorginte sună Nacela veche atârnă ca un fătce-a hibernat bolnav o veșniciedin capul luiContinuă lectura „Dragoș Radu”
Dorina Omotă
E prea târziu La ieri, de ce să mai gândesc ?Când azi sunt spin înțepător,Și-n labirintul cel grotesc,Văd doar minute care dor. Uitând că la începuturi,Aveau aripi de iubire,Iar în suflet mii de fluturi,Se trezeau din adormire Dar le-am frânt la toți avântul,Și-am fugit de ei afară,Eurus mi-aduse vântulIar eu am ajuns o fiară AmintirileContinuă lectura „Dorina Omotă”
Nicoleta Lupu
Gând Am scris despre iubire,Dar nu știam ce scriu,Surâsul din privireMi-era izvor pustiu… Priveam cum râde luna,Când te-aștepta în prag,Acum îți cată urmaCe-o suflă vântu-n larg. Tu strigă-mă, nebun,Dintr-un albastru-al vieții,Și fă-mă să răzbunÎnfrigurarea gheții, Mă cheamă către seară,Când noaptea o îngână,Cu ochi de lună goalăSă te privesc, nebună, În stepa arzătoare,Când strălucește luna,Cu zâmbetContinuă lectura „Nicoleta Lupu”
Petre Vatuiu
Din câte lacrimi Din câte lacrimi se-mpleteşte dorul?Din câte lacrimi poţi să stingi un foc?Şi câte lacrimi pot ucide omul,C-am plâns cât toată lumea la un loc! Şi-am strâns în mine-atâta suferinţă,C-aş fi murit, să scap de-al ei amarDar ochii tăi şi chipul de zeiţăM-au ţinut viu, să ard molcom pe jar. Mă poartă dorulContinuă lectura „Petre Vatuiu”
Georgeta Istrate
VIS CONFUZ În vreme de noapte, sub raze de lună,Se iscă, adesea, în gânduri, furtună,Năluci strălucinde în vis se aleargă,Într-un joc perpetuu o noapte întreagă. Umbre lătărețe se intersecteazăȘi, sub clar de lună, se îmbrățișează,Ochii, vii steluțe, scânteie sub pleoape,Gurile-nfocate sunt tot mai aproape. Contopiri eterice într-un singur trup,În unduiri de raze, c-un oftat prelung,ÎnContinuă lectura „Georgeta Istrate”
Julia Dragomir
Culori politice (revăzută) *Ceva groaznic pluteșteîntre pământ și cer aziîn aerul fetid și irespirabilculorile își dispută respirații*sentimentele indecisecuvintele confuzegândurile nestatorniceși faptele cu două înțelesuriîn clipa în care sunt expusecapătă o culoareși se sfâșie cu ferocitateîn bucăți sângerândereprobabil carnagiu*există ceva mult mai nefastdecât arțăgoasele culoriși sunt nuanțele dintre elecare duc un război aprinsde răsucire și răstălmăciresufletulContinuă lectura „Julia Dragomir”
Nicoleta Tudor
Cascada dintre lumi O muzică divină ce susură încet,E cântul ce-l rostește, cu fiecare jetCascada fermecată, ce graniță le esteIubirii celor doi și-a zânelor poveste. Cu inima curată și dragostea-mpărțită,Părea că lumea lor, deodată,-i nesfârșită.Aveau prieten timpul, dușman deopotrivă,Iar viața le era, în suflete, captivă. Ce zână minunată! Ce dragoste purtaAcelui muritor, stăpân pe viațaContinuă lectura „Nicoleta Tudor”
Ioan Popoiu
Motto: ,,Și când Mielul a deschis pecetea așaptea, îngerul a luat cădelnița aumplut-o cu foc și-a aruncat-o pepământ și s-au pornit tunete și fulgereși cutremur mare…”( Apoc., cap. 8, v. 1 și 5) în vremurile din urmă oamenii vor fi cernuți atent/ toți vom fi trecuți prin sită nevăzută/ ca să se vadă cât cântărimContinuă lectura „Ioan Popoiu”
