Lidia Zadeh

CREMENEA Materia în mine a pus și rai și iadȘi marea cârdășie ce-o-ndur cu poeziaAlăturea de care când mă ridic, când cadDin veșnica-ncleștare ce-mi curmă armonia Iar moartea mi-a săpat tranșee pe sub mascăPe vremea când gustam din vinul amăgiriiCăci mi-am vândut credința la masa diavoleascăPrin pactul nelumesc cu zeii prăbușirii Spre rai și iadContinuă lectura „Lidia Zadeh”

Madiana Domnița Lascu

Să fluture versul… „Când voi fi liniştită, voi scrie un vers!”Să fie un vers pentru tine, mamă,Să fie cel mai frumos din „Univers”C-un ghiocel să ţi-l prind la năframă! Iar ceasul ce-atunci s-a oprit pentru noiAş vrea să-şi pornească iar secundarul…Să-mi crească iar frunze, copacii mei goi,Să pot urmări iar calendarul! Să fluture versul peContinuă lectura „Madiana Domnița Lascu”

Mihaela Gudană

Mamă O toamnă a purtat o armăCu care-a luat un glas duios.De-atunci, „mi-e dor de tine, mamă”Și cuibu-i gol, nu e frumos. Un ochi de geam, un chip îl sfarmăȘi o perdea și-a stins lumini;„Mi-e dor de tine, mamă!” Mamă,În curte-s trandafiri cu spini. Și mi-s străini, în flori au teamă,Și de-i adun … nuContinuă lectura „Mihaela Gudană”

Nicoleta Tudor

Picături de amintiri Picături de suflețele ce s-au adunat în mine,Ieri un strop și azi un strop, mâine ploaie de trăiri,Se așează-ncet în gânduri, numai litere aldineÎmbrăcate-n poleiala zilnicei dezamăgiri. Picături, frânturi de vise, de niciunde răsărindCondeiază norii albi, colorându-i în pastel,Întind mâna și în palmă imi doresc să îi cuprindSă-i păstrez pe veșnicie înContinuă lectura „Nicoleta Tudor”

Constantin Mosor

TRĂIEȘTE CLIPA Câte clipe pot să-ncapă în secundă? Dar în două!Doar Timpul știe răspunsul, dar crezi că ne spune nouă!Cine suntem noi să avem drept să-i punem întrebareDespre profunzimea clipei, despre marea ei splendoare? Prin puternicia clipei Timpul ne aduce știreaDespre rostul vieții noastre, despre cer, despre iubireaFără care nicio clipă dintre câte luminează,Nu ne-arContinuă lectura „Constantin Mosor”

Alexandru Popa

Nu-i timp de poezie… Nu mai e timp de poezie,N-au loc figurile de stil,Când totu-n jur e instabil,Căderea nației e-n vrie. Popor cuprins de frenezie,Manipulat mârșav, subtil,Nu mai e timp de poezie,N-au loc figurile de stil! Poetule, să fii utilPoporului, și apoi ție,Nu ține cont de prozodieDacă te face inutil! Nu mai e timp deContinuă lectura „Alexandru Popa”

Maria Apăvăloaie

Sufletul copac De mic copil visam să-nvăţ să tac…Şi tot tăcând, am devenit copac.Coroana-mi verde plânge-a rugăciune,Să stingă trunchiul, devenit tăciune. Apoi, crescând, visam să-nvăț să zbor.De veacuri rădăcinile mă dor.Şi nu… Pământul nu-i deloc de vină,Că-mi arde foc mocnit la rădăcină. Acum, visez numai să-nvăț să fiu,Lumină-n candelă de timp târziu.Numai aşa voi ştiContinuă lectura „Maria Apăvăloaie”

Alice Puiu

O neîncăpătoare primăvară Fluidul sunet al ierbiiîmprăștie-n tremur de vitraliiaripa primăverii din bolta unui gând,clătinarea necupriselor clopote de luminărotește-o pădure de numereprintre ramuri de ornic rătăcitîntr-un calcul algebric de clipe oarbe,semne crestate-n palme de cercroiesc matricea dureroasei reînviericând telurica dezmărginire întârzieîntr-un ochi mirat de îngerși-n versul abia înmuguriturc trepte dintr-un ecouca să-mi fie mistuireao tainicăContinuă lectura „Alice Puiu”

Ioan Pop

…poezia nu mai știe când a nins întâia dată, dar de noapte nicio slovă n-a uitat și niciun gând… O să-ți ia și ție somnul gândurile și nevoia de-a găsi o altă cale, măcar pentru fiii tăi… când ne blestemase Domnul, aveam legile în oase și statura mai înaltă decât arborii pădurii de stafii dinContinuă lectura „Ioan Pop”

Mariana Alexandru(Steel Alexandru)

Mariana Alexandru( Pseudonim Steel Alexandru) Invitație la veșnicie Eu ți-am promis să te iubesc,Tu mi-ai propus că să trăiesc,Această viață mai frumos,Dându-i un țel și un alt rost. Eu ți-am promis să-ți merg mereu,Alături de umărul tău,Tu mi-ai tot spus să-mi văd de mineCăci, de-i pleca, tot va fi bine. Eu ți-am propus, de pleciContinuă lectura „Mariana Alexandru(Steel Alexandru)”