Arhive etichetă:Promovare

Năpastă Pentru tine -am venit , pentru tine exist,chiar de cade acut peste mine năpasta,între lume şi mit abia pot să rezistcă mi-e greu fără tine-n cetatea aceasta Sunt străin de probleme, sunt străin de tumult,simt în vene cum curge în mine amurgul,eşti statuie de jad eşti statuie de cultşi te-aşteaptă toţi zeii şi demiurgulContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

Pe cuvânt de poet Am luat cuvântul și l-am dat prin suflet,cârpind la el pe unde era ciunt,după aceea l-am chemat la umblet.În preajma lui, mă bucur că mai sunt ! Că n-am fost niciodată mai puternicși lângă el pot umbra s-o înfrunt,port împlinire și m-aplec cucernic.Doar în lumina lui mă văd și sunt !Continuă lectura „Ștefănescu Dorin”

DIN CARE SOMN SĂ TE DEȘTEPȚI? nu-ți cer să te deștepți, ai demonstratcă plânsul tău în cea mai deasă ceațăe greutatea sângelui vărsatprin convertirea morții tale-n viață stigmat sub cer de farduri sângeriide “uriași” aleși de… nu se știeromâne, deșteptat, de ce nu viiosânza lor s-o bagi la pușcărie? ce tot aștepți să cadă biataContinuă lectura „Nicolaie Cismaru”

Secunde aprinse Iubirea renaște din clipa cea frântă,secunde aprinse în umbre pătrund,prin tine simt viața cum arde, cum cântă,,,ce bine că ești,ce mirare că sunt” Din zori până-n noapte, iubirea mă poartăprin râs și plâns, prin tăcere și cânt,cu tine alături și lumea-i o artă…,,ce bine că ești, mirare că sunt”. Când cerul se umpleContinuă lectura „Ana Aurelia Pintea”

Prin davele* de vis curgând Respiră soarele agrar Mi-e vântul fremătând în zoritălăngi de-alamă peste munțice mână turmele de noripe cerul zmeilor cărunți. Aud descântecul barbardin lumea zeilor de lut;Druizi ascunși în chihlimbarse zbat războaie de țesut. Din Vârf cu Dor mă răzlețesc,zburând săgeată-n arc montanși-n văi de timp mă prăvălescsub al cascadelor noian. PrinContinuă lectura „Gabriel Cristea”

OAMENI Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,oamenii sunt inimi, doruri, visuri, cânt.Oamenii sunt nori, ploi, vânt și durere,într-un fel în Ceruri, altfel pe Pământ. Oamenii își cresc gândurile-n fapte,pentru visteria sufletului lor.Cu ele plătesc zilele-adunateși-ar cumpăra aripi, să se-nalțe-n zbor. Copiii de ieri, sorii dimineții,ca îngeri sau demoni asfințim, pe rând.Toți venim Lumini în vârtejulContinuă lectura „Georgeta Radu”

Mai strigă-mă! Mai strigă-mă cu glas de ploi,De dincolo de răsărit,Presară-mi roz, pe umeri moi,Învie un ecou zdrobit! Mai strigă-mă cu glas flămând,Din văile de nemurire,Pătează-mi colțul unui gând,Cu roșu calm, din fericire! Mai strigă-mă cu glas oval,Din faldurile nerăbdării,Alungă un minut banal,Pictează pânzele chemării! Mai strigă-mă cu glas robust,Din cuibul gândului smerit,Învață-mă din albContinuă lectura „Cristina Serghiescu”

Legenda lui Prometeu Când Prometeu urcat-a în Olimp,Să fure jar din focul veșniciei,I-a condamnat pe oameni peste timp,Să simtă-n veacuri flacăra mâniei, Căci Zeus i-a trimis pe urme fiaraUrgiei sale-n fulgere și spumeȘi lanțuri grele pregătit-a-n seara,Când focul ajungea cu bine-n lume. Furtuna-l prinde pe erou pe munte…El știe că în sat n-o să rămână.ÎnContinuă lectura „Angelica Manole”

Între coperți Între coperți te-am pus, floare de liliacTu pentru mine nu mai ai culoareTe-am iubit suav, un sfert de veacDar astăzi te privesc ca pe o simplă floare. Te-nchid acolo, cu gând de-a uitaȘi primavara se sfârșește, să mă ierți,Fiindcă-n gându-mi, te-am legat de eaȘi te închid cu ea, între coperți. Știu, da, înContinuă lectura „Mirela Butacu”

Legămînt Mi se rup cerurile de albăstreli spălăcite și reci.Râuri de cuvinte curg din ploile sufletului,Fulgere de stele rătăcite de vise aprind focuriArzând neputințe, legări oropsite de timp.O nebunie atemporală sucește mintea plecatăDeja în anticamera întunericului surd și tăcut.Universul își strigă firescul,risipind neguraTaie pânzele țesute în amintirea uitatăA unui legămînt bizar, din sfori întunecate…Furtuna dezlănțuieContinuă lectura „Nela Viorica Boca”