Relu Popescu (Viorel Poenaru)

   3. Viața e un drum cu infinite semne care solicită o mare cunoaștere.   4. Nu o ducem rău, doar că cerințele sunt mult prea mari.   13. Unele grupuri de prietenie seamănă cu partidele   politice, tot ce se spune în interiorul lor este bun și frumos, ceea ce vine de dinafară este penibil.Continuă lectura „Relu Popescu (Viorel Poenaru)”

Nicolaie Cismaru

SĂ RUP DIN UMBRA TA Mă vindec de-ntrebări ca de-o prefațăCe clocoteau prin sânge când erai –Acum, când tot trecutu-n mine-ngheață,Tăcerea îmi vorbește fără grai. Se sparge-un geam din cer în gerul nopțiiȘi ușile se-nchid pe sub pământ –S-a-nfipt tăcerea-n balamaua porțiiȘi chinuie cuvânt după cuvânt. Și umbra ta se chinuie-n fereastră,Să-mbrace un suspin, să-iContinuă lectura „Nicolaie Cismaru”

Gabriel Cristea

În ochiul viu de frunză Mă bântuie-un fior de vânt,Aici în piscul plopului de-argint;Aproape sunt răsufletul să-mi dau,Căci prin nervuri ruginile-mi pătrund. Te văd statuie cum priveștiÎntregul desfrunziș, copacii goi,Ce scormonesc cu crengile prin nori;Si-n ochiul viu de frunză lăcrimez. Nu am gustat din versul tău,Deși ai colindat păduri – te știuDe când eram unContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Gheorghe Ionel Boboacă

Umbra Te chem iubire, nu oricum, să viiFără de frici și inhibitii, de se poate,Numai parfumul în loc de haine să îl ții,Și părul lung și desfăcut pe spate. Să te așezi pe pat, dar la fereastră,Lumina lunii să-ți mângâie trupul,Iar umbra, trandafirului din glastră,Să îmi arate, unde pot să pun sărutul. Și umbra înContinuă lectura „Gheorghe Ionel Boboacă”

Cristina Pasca

Naivitate Toți naivii lumii își sorb din nou lichiorulDe suferințe nude ascunse-n ceva bun.Beția îi muncește cu cinstea și cu dorul,,, Credeam într-o iubire!…” se leagănă și spun… Au adunat din lacrimi, chiar și-au mai pus o gură,Sperând ca noul sorb s-aducă o trezire…Dar tot efortul lor e transformat în urăDe forța ce pământul îlContinuă lectura „Cristina Pasca”

Georgeta Radu

LA MÂNA SORȚII Încetinește soarta pe la geamuri,în miez de iarnă, prinsă-n flori de gheață,să-nșire chiciură pe-un fir de viață,să facă până-n zori timpului hamuri. Ăst’ bidiviu cu ochii de smaraldenu-i dă răgaz să-și treacă-n voie jocul.Îi seacă apa și îi stinge focul.E nărăvașul cu trei inimi calde. Cu clipele-n potcoave, drept caiele,aleargă ca nebunulContinuă lectura „Georgeta Radu”

Daniela Konovală

În ajun ,,Se rotesc fuioare veștede de ceață”Ca un vis de abur peste amintiri,Dor îmi e de timpul câfnd sădeam speranță,Prin câmpii de neguri înflorind priviri. Palmele mi-s pline de petale stinse,Flămânzit mi-e trupul de-al iubirii rit,Sufletul așteaptă șoaptele promise…Straiele tăcerii m-au acoperit. Timp de sărbătoare împrejuru-mi crește,Clinchet de colindă saltă pe răzorLerui-ler se-aude caContinuă lectura „Daniela Konovală”

Lorica Mihăilă

În labirintul timpului pierdut Oceanul se adapă din lacrima-mi săratăși-o liniște adâncă așterne între noi,nu o să-mi fii aproape, știu sigur, niciodată,destinul nostru-i altul și ne împarte-n doi. Ne-am rătăcit aiurea în pătura de ceață,și-ascult cum curge timpul în infinitul surd,un spațiu gol îmi țese o umbră de paiață,e visul meu frumos ce cade înContinuă lectura „Lorica Mihăilă”

Gabriel Feresuare: despre poezia poetei Madiana Domnița Lascu

Ei bine dragi prieteni, și în această seară voi supune atenției dumneavoastră o altă realizare poetică a colegei noastre Madiana Domnita Lascu !De această dată poeta abordează complexa temă a existenței…Extrapolând situații de viață unor momente inedite, poeta ne transpune prin lectură în lumea marilor adevăruri ale clipei care trece irepetabil…Lectură plăcută tuturor și felicităriContinuă lectura „Gabriel Feresuare: despre poezia poetei Madiana Domnița Lascu”

Lidia Zadeh

VIAȚA pe TERRA Mi se strânge iască lacrima sub pleoape,Nimeni nu-i cu mine noaptea în odaie…Dragostea-i departe, moartea e aproape,Vremuri de răstriște, vremuri de războaie… „SE ROTESC FUIOARE VEȘTEDE DE CEAȚĂ”Iar acum, din ceruri, picură și tună!Viața mea pe Terra nu mai este viață,Pe sub pleoape grele lacrimi se adună… Negura albastră peste văi seContinuă lectura „Lidia Zadeh”