Georgeta Istrate

TÂRZIU( rondel) E prea târziu la mine-n suflet,Străin îmi ești la chip și umblet,Clepsidra și-a cernut nisipul,Îndepărtat acum e timpul. Zadarnic vrei să înnozi ața,Trecută pentru noi e viața,E prea târziu la mine-n suflet,Străin îmi ești la chip și umblet. I-am scris de mult cărții prefața,Se-apropie-n curând postfața,Destinul mi-a împlinit soarta,Închisă-i pentru tine poarta. EContinuă lectura „Georgeta Istrate”

Dorina Omota

Te rog, Doamne… Dă-mi la, Doamne, aripi de înger,Ca să nu mai simt cum sângerCând păcatul şi minciunaÎmi aduc în piept furtuna. Dă-mi, Doamne, aripi de îngerCând de doruri ard şi fulger,Râsul, plâns mi-e ‘n orice clipăȘi-amintirea țipă, țipă!… Dă-mi, Doamne, azi alinarea,Ca sa uit ce-i supărarea.Și zbor pe-aripi de luminăÎnspre atingerea-Ți divină… Dă-mi, Doamne,Continuă lectura „Dorina Omota”

Doina Filip Pavel

FRUNZĂRIND O CLIPĂ … Frunzăresc o clipă  dincolo de  vreme Ce pe coapse- și plimbă uneori cocorii  Și ce toamnă tristă  cade din poeme, În  gutui cu pântec se răstoarnă   norii.  Își dezbracă toamna  hainele- n trifoi Și jilava- i frunza pe un  deal pribeag Frunzăresc iar clipa cu efluvii moi, Prin castane coapte-n umbraContinuă lectura „Doina Filip Pavel”

Ioan Pop

…încă se mai vede scara ce unea cerul cu marea… Şoimul regelui, când urcă zările şi se întoarce, poartă aura credinței și e zeu, nu răpitoare… gândul, dacă se întoarce, e cuvânt şi se ridică mai presus de ființare, întrucât în el îşi face spiritul nemărginirii așternut pentru odihnă… cuibul şoimului e tocmai în iatac,Continuă lectura „Ioan Pop”

Dumitru Vasile

Cântec de seară Adâncul cerului mă soarbe-n sus,Țărâna-mi cere tălpile-obosite,În ochii tăi sunt ape liniștite,În gândul meu se zbate un intrus.Din pânza nopții fire se deșiră,O creangă de alun îmi este liră. Pe umeri port o mantie de iarbă,Căciula mi-e croită dintr-un nor,Cocoșii de departe-mi dau onor,Lumina-n pragul zilei dă să fiarbă.Se-ncurcă zorii-n puf deContinuă lectura „Dumitru Vasile”

Ioan Avram

Legământ Ani s-au scurs într-o vâltoare, de când am pornit la drum,Într-o viață călătoare și cu izuri de parfum,Noi ne ținem laolaltă precum ața într-un ghem,Iar când vine o furtună lângă mine eu te chem. Mi te-a dat în dar Prea Sfântul, pe când hoinăream haihui,Să te țin mereu aproape și respect dorința Lui,Iar de-atunciContinuă lectura „Ioan Avram”

Flori Cristea

De vei trece-nsigurarea prin urechile de ac Norii mei și cerul tău, într-un soi de simbioză,Univers în care timpul se dilată imanent,Înhămat la Ursa Mare, Pegas bate din copită,Un tablou destul de straniu se repetă permanent. Într-o buclă temporală înnodăm pe rând destinul,Pe o undă de uimire, noi, perechea cea dintâiConstruim din lut și ramuri,Continuă lectura „Flori Cristea”

Cristina Serghiescu

Prin viață Alergi femeie, prin zi și noapte,Pe umeri duci zăpezi de șoapte,Sub pașii fermi zdrobești dureri,Din verde crud, țeși primăveri… Alungi femeie, noi gânduri gri,Zgura din încercări pustii,Ești stea pe cerul din voință,Râu nou, în albii de credință… Răzbați femeie, prin tăcere,Ești pas pe luturi efemere,Pe tâmple-ți odihnesc lumini,Pe buze-ți cântă alb din crini…Continuă lectura „Cristina Serghiescu”

Coca Elena Mahalu

Încrederea e floare tare rară Nu poți să ai încredere în oameni  Căci te trădează după primul colț Și-aruncă vorbe, pentru-un pumn de galbeni Ce-n suflet lasă urma unui glonț. Atâta timp, cât poți și dăruiești Ești bun, înconjurat mereu de lume, Când ai scăpări și-apoi te poticnești Dispar aproape toți, doar fum rămâne. NuContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Maria Apăvăloaie Lungu

Nostalgie S-a înserat de tot şi bate vântul.Pe-un ochi de geam răsar sclipiri de lună.De-atâta toamnă-a-ncărunțit pământul…Şi n-are glas, sărmanul, ca să-mi spunăA câta toamnă poartă în desagă,Atâtea lumi cu tot atâtea vise?!Îi suntem toți de-o veşnicie-ntreagăPoveşti de lut pe filele nescrise,Din cartea lui cu litere de tină.Sărman pământ… Pe când eram copilCu inima scăldatăContinuă lectura „Maria Apăvăloaie Lungu”