Mai strigă-mă! Mai strigă-mă cu glas de ploi,De dincolo de răsărit,Presară-mi roz, pe umeri moi,Învie un ecou zdrobit! Mai strigă-mă cu glas flămând,Din văile de nemurire,Pătează-mi colțul unui gând,Cu roșu calm, din fericire! Mai strigă-mă cu glas oval,Din faldurile nerăbdării,Alungă un minut banal,Pictează pânzele chemării! Mai strigă-mă cu glas robust,Din cuibul gândului smerit,Învață-mă din albContinuă lectura „Cristina Serghiescu”
Arhive etichetă:Promovare
Angelica Manole
Legenda lui Prometeu Când Prometeu urcat-a în Olimp,Să fure jar din focul veșniciei,I-a condamnat pe oameni peste timp,Să simtă-n veacuri flacăra mâniei, Căci Zeus i-a trimis pe urme fiaraUrgiei sale-n fulgere și spumeȘi lanțuri grele pregătit-a-n seara,Când focul ajungea cu bine-n lume. Furtuna-l prinde pe erou pe munte…El știe că în sat n-o să rămână.ÎnContinuă lectura „Angelica Manole”
Mirela Butacu
Între coperți Între coperți te-am pus, floare de liliacTu pentru mine nu mai ai culoareTe-am iubit suav, un sfert de veacDar astăzi te privesc ca pe o simplă floare. Te-nchid acolo, cu gând de-a uitaȘi primavara se sfârșește, să mă ierți,Fiindcă-n gându-mi, te-am legat de eaȘi te închid cu ea, între coperți. Știu, da, înContinuă lectura „Mirela Butacu”
Nela Viorica Boca
Legămînt Mi se rup cerurile de albăstreli spălăcite și reci.Râuri de cuvinte curg din ploile sufletului,Fulgere de stele rătăcite de vise aprind focuriArzând neputințe, legări oropsite de timp.O nebunie atemporală sucește mintea plecatăDeja în anticamera întunericului surd și tăcut.Universul își strigă firescul,risipind neguraTaie pânzele țesute în amintirea uitatăA unui legămînt bizar, din sfori întunecate…Furtuna dezlănțuieContinuă lectura „Nela Viorica Boca”
Georgeta Istrate
SĂPTĂMÂNA MARE Lunea Mare ne-aminteșteSmochinul care trăiește,Dar lăuntrul nu-i rodește,Căci firea nu-și curățește. Ne amintim, în Marțea Mare,Pilda a zece fecioareȘi ne-ntrebăm cu căințăDe suntem treji în credință. Miercurea, Ziua cea Mare,Este a Iudei trădare,Când, pentru treizeci de-argințiȘi-a ieșit total din minți. Joi, Ziua Cinei de Taină,Când Isus Hristos ne-ndeamnăLa smerenie, iubireȘi sacrificiul de sine.Continuă lectura „Georgeta Istrate”
Carpe Diem ( Ana-Corina Tîrnăvean)
OBÂRȘII În satul străjuit de munțipurced, molcom, pe drumul humii…Mă duc să-mi întâlnesc străbunii,doar i-oi găsi printre cei sfinți…Pe nume, de i-aș pomeni,din Cartea Sfântă parcă vin,Lazăr, Simion, Ioan, Constantin,Eva, Nastasia, Marii,Aron, Lucreția, Beniamin,Petru, Eudochia… Neam din neammi-s rădăcini la care vinsă mă închin, eu, frunză-n ram..Prăvale Ceru-n țintirim,obârșiile-și așteaptă prunciisă-ngenuncheze-n fața Crucii,să-i pomenească-n veci…Amin!……………………………………………………..CeContinuă lectura „Carpe Diem ( Ana-Corina Tîrnăvean)”
Ionela Micu
Lumina din lumină Se-abat dorințele în valuri spre pământȘi ceru-i luminat de miile de stele,Simțim intens iubirile cum iau avânt,Ca să sporească visele din ele. Au ars mocnit speranțele deșarte,Stropite rând pe rând de lacrimile ploii,Dar Omul încă știe a privi departeȘi des își onorează, cu mândrie eroii. Privește Omul, deseori, spre cerul înstelat„Și se-agățăContinuă lectura „Ionela Micu”
Georgeta Rada
ACASA, ÎN CER, LA BUNICI Nu plânge mamă, nu plânge,tu mă porți în lacrimiși-n sângeși-n leagănul care n-a crescutodată cu mine,și-n durerea născutăodată cu tine.N-am plecatdecât până acasă la noi,la bunici,mi-era dor de eim-așteptau la poartă, aici.Zici ca nu mi-am luat puloverelecele noi,impletite de tine, călduroaseși moi…Nu mi-e frigși nici nu mi-e teamă de ploi,suntContinuă lectura „Georgeta Rada”
Vasilica Purice
NE-AM GĂSIT ADĂPOST Într-un atriu defect, bolnav de iubire,Ne-am găsit adăpost, căutându-ne.Eu – curgând tumultos, râu lin și subțire,Tu – un vad, avid de certitudine! Ne-a balansat aceeași bătaie de ritm,Mai la vest de altă gară pustie,Față în față, cutremurați de seism –Concluzii acute, într-o răspântie! Am urcat și coborât sacadat,Cu mii de iluzii, într-oContinuă lectura „Vasilica Purice”
Eduard Bucium
Te profanez și mă închin Iubesc Femeie, ca un zeuce-a vrut să fie muritor,ca un copil de Dumnezeuiubesc, și sufăr, și mi-e dor Iubesc, Femeie, ca un foctrăit pe fundul unei măriatins de marele norocsă-i fie apa printre stări Iubesc, Femeie, ca o steaîn vârf de oiște de carși toată strălucirea meao torn pe cerculContinuă lectura „Eduard Bucium”
