Cascada dintre lumi O muzică divină ce susură încet,E cântul ce-l rostește, cu fiecare jetCascada fermecată, ce graniță le esteIubirii celor doi și-a zânelor poveste. Cu inima curată și dragostea-mpărțită,Părea că lumea lor, deodată,-i nesfârșită.Aveau prieten timpul, dușman deopotrivă,Iar viața le era, în suflete, captivă. Ce zână minunată! Ce dragoste purtaAcelui muritor, stăpân pe viațaContinuă lectura „Nicoleta Tudor”
Arhive etichetă:Promovare
Ioan Popoiu
Motto: ,,Și când Mielul a deschis pecetea așaptea, îngerul a luat cădelnița aumplut-o cu foc și-a aruncat-o pepământ și s-au pornit tunete și fulgereși cutremur mare…”( Apoc., cap. 8, v. 1 și 5) în vremurile din urmă oamenii vor fi cernuți atent/ toți vom fi trecuți prin sită nevăzută/ ca să se vadă cât cântărimContinuă lectura „Ioan Popoiu”
Simina Păun
Și-nvingător! Nu îmi desena tot câmpul, că nu vreau să mi-l culegi!Să îl lași să-mi înflorească,Mărturie peste timpul când vei reuși să pleci.Să-mi lași rece în odaie, să nu îmi cobori vreo rază!Nici din lună, nici din soare!Timpul tot, tăiat în două,Cred că începe a apune și privirea-ți luminează.O să-ți las că alta dată, oContinuă lectura „Simina Păun”
Alice Puiu
Din faldurile unei eșarfe cu năluciImaginația se-ntrupează in a fi, e o dedublare a inițiativei mereu schimbătoare, uși deschise pentru o geometrie a sensului, dincolo sau altundeva o răstălmăcire de ecouri, ziduri poroase, scrijelite umbros pe latura dreptunghiului care șopteste când verzui – apos, când îngândurat, acei muguri încurcați într-o balansare profetică a imaginației…trec rânduriContinuă lectura „Alice Puiu”
Tatiana Pavel
Resemnare O parte din mine nu mai priveşte ‘napoiLa lumea ce trece străină de vise in doi,Făşia de alb ingropată in nopţi de pripasE tot ce mai strigă, pierdut, din ce a rămas. O parte din mine ridică ochii spre nori,Se roagă la lună şi-i clădeşte altare de flori;Plecată-i e fruntea tăcută, cunună de spiniIiContinuă lectura „Tatiana Pavel”
Mărioara Nedea
CULTIVĂRI Cultiv midii și magnolii, uneori și crizanteme…Le sădesc în amfiteatre și-n mansardele din noi.Toamna-și flutură paloarea aruncând cu anateme,Peste broaște din hârtie, din acvariul unor ploi.Cultiv farduri, chiar și rujuri, pentru moftul celor duși.Vin nămoluri să se-albească și-și dau cu omăt pe față.Boturi ude, carnivore, îmi nechează pe la uși,Ca o molimă din sâmburi,Continuă lectura „Mărioara Nedea”
Ana-Maria Tudorache
Umbre de gând Ploaia de azi a scuturat toți meriiși cad petale albe rând pe rând.Eu, simplă victimă a primăverii,te caut printre umbrele de gând. Cât despre mine, nu-s multe de spus.Genunchii mei încă ating pământulîn încercarea de-a zbura mai sus,reinventând frumosul și cuvântul. Ne-aș recrea pe noi, printr-o poezieflori albe, roze flori, dulci șiContinuă lectura „Ana-Maria Tudorache”
Maria Apăvăloaie
Mamă, Rai cu iasomie Încă mai pășești sfioasă, argintând poteca serii,Când, deschid pe la chindie, dulcea clipă a-nvieriiNestematelor din pumnul, strâns, al sufletului meu.Mamă dragă, mamă dragă… Știi că-nseninezi mereu, Cerul încruntat de nouri? Uite-l! Vrea din nou să-mi plouă.Tu-l cuprinzi de după umeri cu mânuțele-amândouă,Și mi-l treci de pragul casei, îl așezi peste grădină,CaContinuă lectura „Maria Apăvăloaie”
Constantin Vaciu
LUI NICHITA nodurile lui Nichita s-au făcut năvod noaptea îl arunc peste lună roșu vertical cuvintele vin și se adună în 11 elegii toate pe glezne îți cântă o viziune a sentimentelor * semnele lui Nichita dau sensul iubirii dreptul la timp este când în brațe te cuprind oul și sfera suntem noi dezgoliți deContinuă lectura „Constantin Vaciu”
Flori Cristea
Reeditând geneza Te iubesc de la-nceputul lumii,Dar nici asta nu este prea rău,Florile de măr or să învețe,Să-nflorească la surâsul tău. Mi-am făcut, iubito, așternutul,Peste colți de șarpe, ascuțiți,Poate-așa voi evita, femeie,Printre așternuturi să mă minți. Poate-așa voi evita păcatulȘi-om rămâne-n lume numai noi,Vom sădi Edenul cu magnolii,Printre iarba verde de trifoi. Tu vei fiContinuă lectura „Flori Cristea”
