Trăiască Nația! Luceafăru-a zburat spre alte vremuri În memoria lui Mihai Eminescu (Inima poeziei românești) Miroase-a floare-albastră de poiană,se simte gustul dulce-amarului izvor;O pasăre din noaptea dumbrăveanăs-a ascuțit pe ceru-ncremenit, în zbor. Se zbate-n ochi un codru de aramăsub buciumul ce sună seara peste deal;Nemuritoarea lună își destramăsurâsul rămuros; Și-apune pastoral… Din lac se-nalță steleContinuă lectura „Gabriel Cristea”
Arhive etichetă:Promovare
Constantin Mosor
FĂRĂ IUBIRI PUTEM MURI DE FRIG Mulți dintre noi ne-am transformat în ierni,Iar frigul din adâncuri ne tot sapă!Iubirea dintre oameni va trebui s-o cerniDe falsitatea-n care, de la o vreme scapă! Azi-noapte-a nins pe-afară, nu prea-prea!Zăpezile din noi sunt mai adânci,De când destui trăim spre a avea,Uitând că vom fi praful dintre stânci! NuContinuă lectura „Constantin Mosor”
Bogdan Florin Boitan
Trăiască Nația, așa saluta marele nostru poet MIHAI EMINESCU. Bogdan Florin Boitan 15 ianuarie este Ziua Culturii Naționale și totodată se împlinesc 175 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu. DOINA – Mihai Eminescu De la Nistru pân’ la TisaTot românul plânsu-mi-s-a,Că nu mai poate străbateDe-atâta străinătateDin Hotin şi pân’ la MareVin Muscalii de-aContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan”
Lidia Stan
Mucenicul Se lasă seara,într-un colțAprins sub o icoanăCu mucul roșu,un opaițAruncă umbre-n strană Un mucenic adânc se roagăDând glas singurătățiiSperând în mila cea divinăÎn ziua judecății Din puțul inimii pustiiSe-ndreaptă spre luminăPe-obrajii palizi limpezi lacrimiCe sufletu-i alină Înclină capul și în pieptSe zbate vina toatăAfar-amurgul umple cerulȘi-i noapte-ntunecată Ce sunt,o Doamne,dă-mi un semnCăci m-am pierdutContinuă lectura „Lidia Stan”
Steel Alexandru
Mai naște-mă măicuță! Mai naște-mă măicuță, mai naște-mă o dată,Te rog acum frumos cu sufletul plângând,Dar să o faci cumva, în lumea de-altădatăDe care, tot ce mișcă, îmi pare, e flămând! O lume-n care zorii vestirii unei nașteriEra minune mare, o binecuvântare,Iar responsabilitatea, dorința unei creșteriPărea un foc domol de sfântă lumânare. Ce-ardea la vegheaContinuă lectura „Steel Alexandru”
Ica Gărgălie
ECOU DE GÂNDURI… Ca un bumerang lovește-n tâmpla ninsă peste vremeUn ecou de gânduri triste căutând al vieții rostȘi pătrunde adânc în suflet inundându-l cu probleme,Fără vestă de salvare, mai pustiu și mai anost… Se destramă -n mii de umbre, se răsfrânge -n vechi dilemeȘi apasă-n piept povara ca o piatră de bazaltSfredelind prin răniContinuă lectura „Ica Gărgălie”
Cristiana Iliuță
Simbioză Tăcerea a-nflorit, în mine, cu ramuri albe, de cireș…Un simplu trecător nu știe de sunt zăpezi sau primăveri,Doar zborul meu, flămând de-albastru, ce niciodată nu dă greș,Îmi știe fiecare clipă, apusul dintre azi și ieri. Nu caut gânduri furibunde, nici în cenușă vagi scântei…Atâția maci și-au pus zăvorul și-și tremură altița-n vânt,Un simplu trecătorContinuă lectura „Cristiana Iliuță”
Daniela Konovală
Când sărbătorile pălesc Din cer cad bulgări de zăpadă,Tacerile au hotărâtSă nu mai ningă lin, să cadăTroiene albe peste lut. E frig ori am visat iernareScântei în palme ocrotesc,Mi-e dor să-ți fiu aniversareCând sărbătorile pălesc. Mi-e sufletul lumină clară,O coală fără întrebăriȘi te iubesc fără motive,Fără-nțeles și așteptări. Firescul nostru-i nefiresculAcestei lumi fără de nimbUndeContinuă lectura „Daniela Konovală”
Alexandru Popa
Mi-a mai rămas blestemul Am încercat cu stoicismSă cred c-aleșii au iubire,Dar, clar, li se citea-n privireCă-s plini de ură și sadism. Am scris întâi mai circumspect,Însă văzând ce gol li-e pieptul,Imperativ, mi-am cerut dreptulSă mă trateze cu respect. Și de-au văzut că-s drept și demnRânjindu-mi cu neobrăzareMi-au scotocit prin buzunareȘi m-au întors la plugContinuă lectura „Alexandru Popa”
Georgeta Radu
RESEMNARE La margine de mine, la margine de dor,pe margine de vise din margine de nor,îmi mărginesc voința , îmi mărginesc puterea,îmi mărginesc răbdarea ce mi-a mărginit vremea. Din miez de amăgire din mijlocul furtunii,din miez de viață fadă din crezul stins al lumii,îmi rămân părticele, îmi rămân picături,îmi rămân zile scurte și câteva frânturideContinuă lectura „Georgeta Radu”
