Arhive etichetă:Promovare

Trofeul În desișul de sub munte, în adâncul crângului,Umblă mintea dezlegată cu năluca cerbului,Pribegind cu noaptea-n plete, până-n hăul muntelui,Prin desișul pustiit, unde-i casa corbului. Ochii lui, scânteia nopții, mă priveau prin agonii,L-a rănit săgeata sorții cu blesteme sângerii,Cel mai mândru cerb din codru ce-și purta coarnele-n vântE rănit de ochiul lumii și de-o ploaieContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Oare te-am iubit vreodată? Chiar de te-am iubit odată,o să uit într-un târziu,și iubirea-mi, îmbătatăn-o s-o simt, n-o s-o mai știu. Nu ești absolvit de vină,de amorul destrămat,lacrima-mi curgând seninămâine se va fi secat. Știi că ești acela caresufletul mi-a cotropit,chiar de încă mă mai doare,voi uita că te-am iubit… Îmi voi izbăvi prin lacrimi,depărtareaContinuă lectura „Ioana Popescu”

Povestiri din pădure Vin să te cunosc pădure, freamăt viu și ascunzișși să te iubesc pe toată, luminiș cu luminiș,sărutată de amiază, frunza ta o să tresarăpe o creangă cu suspine în răcoarea ce-nfioară.Pe cărările-mpletite, am ajuns în catedrală,din înaltul ei se-aude o orchestră ireală,virtuozi cu glas măiastru și aleși ciripitorimă ridică și mă poartăContinuă lectura „Ștefănescu Dorin”

Nu mă mai tem? Sunt obosit și trist? Îmi merit soarta,Nimeni, de ce îndur, nu-i vinovat!După ce Dumnezeu mi-a închis Poarta,Trec printre oameni șters, neobservat. În contemplarea ludică a Lumii,M-am tot pierdut și regăsit mereu.Am fost când rău, când bun, de-a lungul vremii,Dară am fost vreodată „numai eu”? De zeci de ani mă chinuie întruna,DorințaContinuă lectura „Daniel Petrișor-Dumitru”

4.DEPĂRTARE Zori de ziuă se revarsă,Dorul de tine m-apasă,Noaptea duce spre lumină,O nouă zi mă animă. Pe-o rază de dor, fuioru-șiToarce dorul, călătorul,Să-l împletească cu jarul,Să-mi poarte cu el amarul. Pânză deasă, pânză finăȚese din fir de lumină,Pod să-ntindă peste apePeste drumurile toate, C-ai plecat în zări departe,Numai gândul le străbateGândul și visele meleCu atâteaContinuă lectura „Georgeta Istrate”

CÂND RĂSĂRITA… Când răsărita înfloreșteȘi-albinele prin flori dau clacă,E bine armele să tacăȘi trântorul ce tràndăvește. Dar și-un armistițiu plenarSă fie pe-ntreaga planetăNetrâmbițat de vreo flașnetă,De-o oficină sau ziar… Când peste tot în câmpul munciiSe va lucra ca și-n stupineÎn omenire fi-va bine…Și-n liniște ne-or crește pruncii! Redactor: Mira Minu Redactor șef: Ionuț Pande DirectorContinuă lectura „George Ceaușu”

Imaginea din oglindă Te-ai dezbrăcat de frici,te-ai dezbrăcat de oameni care au uitat să iubeascăPrin întunericul minții ochiul dansează gol.Muzica acoperă prima bătaie de inimăRespiri adânc…Bântuiți de falsitatea cuvintelor alunecoase,oamenii îți zâmbesc prietenoșiAșteaptă de la tineo strângere de mână, o imbratisare caldă,sau poate nu așteaptă nimic…Vor doar să te vadă ducând povara singurătății. Și deContinuă lectura „Mihaela Vaida”

Adio, iubite, pleca-voi cu ploaia… Bătut-am pământul prea mult într-un loc,De flori vestejite va geme odaia,Prinzând nemurire-n aripi cu pene de foc. Pe mine doar chinul, de tine m-a legatȘi un blestem ce-l port în oase până-n moarte:Ca să iubesc tot singur, cu sufletul meu dat,De dragoste bolnav, de ea să nu am parte… Ah,Continuă lectura „Cristina Pașca”

Simțiri Alung tăceri cu sevele pătrate,Azi lustruiesc a nemuririi cupă,Încercănez dorințele curbate„Și te iubesc la echinox și după”… Bat clopote în turnul nerăbdării,Aștept ca lava fericirii să erupă,Îmbărbătez nisipul ars al așteptării„Și te iubesc la echinox și după”… Încarcerez trădări, ideile obtuze,Las podul negăsirii să se rupă,Spăl amăgiri, cuvinte prea confuze„Și te iubesc la echinoxContinuă lectura „Cristina Serghiescu”

PE CINE AM SALVAT UCIGÂND TÂRFA FLUIERĂTORULUI Eu cobzarul mereu melancoliceu cobzarul mereu duiosam ucis târfa fluierătoruluipentru că târfa fluierătorului îl trăgea-n jospe fluierător.Fluierătorul era al dracului de talentatși târfa aia de falsă fluierătoareîl ducea la ruină –fluierătorul fluiera a pagubătoată ziua,nu mai compusese nimic de foarte mult timp.Înțelegeți?… cariera mea de melancoloc cobzar fiindContinuă lectura „Victor Sava”