Arhive etichetă:proză

Pușca năzdrăvană (prima parte) Domnișoară Alexandra, vrei să-l iei de bărbat pe domnul Marin, aici de față? Vocea lui nenea Voicu, reprezentantul primarului, era puțin tremurată. Fata aruncă o privire de încurajare spre cei din jur, dar nimeni nu reacționă. În cămăruța de la intrare se aflau încă patru persoane, mirele cu taică-său și Stana,Continuă lectura „Laura Maries”

Triumful binelui (partea a șaptea -ultima) Luni, dis-de-dimineață, s-au întâlnit în fața secției de poliție. Veneau ele din direcții diferite, dar gândeau la fel. – Sărut mâna, doamnă Petruța! Nu erați în concediu? – Nepotul meu așa crede, dar eu m-am perpelit toată noaptea. Nu m-au lăsat gândurile în pace. Am vrut să te prindContinuă lectura „Laura Maries”

Din faldurile unei eșarfe cu năluciImaginația se-ntrupează in a fi, e o dedublare a inițiativei mereu schimbătoare, uși deschise pentru o geometrie a sensului, dincolo sau altundeva o răstălmăcire de ecouri, ziduri poroase, scrijelite umbros pe latura dreptunghiului care șopteste când verzui – apos, când îngândurat, acei muguri încurcați într-o balansare profetică a imaginației…trec rânduriContinuă lectura „Alice Puiu”

PRECUM ZEII Motto: ,,Nu sunt ca zeii!Ce dureros o simt.Un om doar suntCe-n pulbere trăiește”!(Goethe, Faust) în acest moment ingrat greu pentru noi toți/ ce este omul atât de legat de pământ înger sau fiară/ ce tristă poate să fie condiția umană/ atât de greu de definit/ aici nu vorbim despre omul generic de ceContinuă lectura „Ioan Popoiu”

Șnurul roșu și alte marafeturi –Ce te smiorcăi atâta, Lizucă? Încercai și eu să ațipesc puțin până mergem la copii și nu pot de tine. -Lasă tu, Andreea, fata în pace, că a venit bărbati-său la ea și plânge de dorul lui! -Bine de mine că n-am bărbat, ce fericită-s cu păroasa mea!. -Păi cuContinuă lectura „Laura Marieș”