Cristina Tunsoiu

Strada fără nume

Eu locuiesc pe strada fără nume…
Nici n-a avut sau poate l-am uitat,
M-am rătăcit stingher prin astă lume,
Și visele atunci au încetat!
Pe strada mea, așa necunoscută,
Mai locuiesc și alți necunoscuți…
Ce trec prin viața searbădă și slută
În case mari și gri stau zăvorâți!
Căci oamenii sunt triști și împovărați,
Nici nu mai știu ce este bucuria…
De griji și de nevoi sunt măcinați,
Și au uitat să-și spună bună ziua!
Aș vrea sa torn o pată de culoare,
Chiar pe vecinul trist de vizavi,
Sau o petală ruptă dintr-o floare…
Ca să zămbească-n fiecare zi!
Apoi chiar bunicuței de la colț
Cu ochi ca două picături de cer,
Ce iese doar in zilele cu soț
Un an din viață, aș vrea să îi ofer!
Apoi femeia, mamă a trei prunci..
Ce zilnic cară plase făr’de odihnă,
Văd lacrimile ades in ochii seci,
I-aș dărui un ceas măcar de tihnă.
Și-aș transforma poverile in flori,
Și frimiturile in proaspeți cozonaci,
Pentru micuții ei, ce dulci comori,
Iar lacrimile in roșii flori de maci!
Încet, încet s-ar mai schimba ceva…
Facăndu-le o mică bucurie,
Iar strada mea ,altfel va arăta,
Și am numi -o simplu… ,,Omenie”!

25.07.2020

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: