Întuneric…
Dintr-a vremii neputințe,
plâng cohortele de îngeri,
lăcrimând balsam fierbinte,
peste rănile ce sânger!
Și din iadul ce coboară,
peste suflete tălâmbe,
naște edenul comoară,
zeități si vise strâmbe!
Curg furtuni pe drepte inimi,
ferecate-n iadul sorții,
răvășind în fulger patimi,
sorocind pieire morții…
si răstoarnă neînțelesul
pe aproape jumatate,
cazne biruind eresul,
si-ntunecimile toate…
Curcubeie de cuvinte,
tulbură neauzitul,
numai sufletul se minte,
nemaiacceptând șfârșitul…
Săgetând durerea, cerul,
îl îmbracă in lumină,
sfințind vesnic, efemerul,
Într-o clipă prea senină!
24.07.2020
