Concursul duminical

Perminteți-mi să vă aduc la cunoștință rezultatul concursului de ieri. În urma intenselor deliberări s-a alcătuit următorul clasament: primul premiu îi este acordat dlui Gheorghe Ungureanu cu poezia: Am vrut. Premiul doi se acordă dnei Cristina Tunsoiu, cu poezia: Plânsul pământului. Premiul trei se acordă dnei Andreea Pîrlea, cu poezia: Cu sufletul la arat.

Premianții concursului de ieri vor fi publicați în revista: Extemporal liric, condusă de dl. Teodor Dume, cât și în blogul grupului nostru, iar ca premiu special vor avea parte de recitarea poeziilor. Felicitări!

Mulțumesc cu sufletul tuturor pentru participare la acest examen literar. Vă doresc mult succes pe viitor!
Felicitări tuturor concurenților!

Am vrut
~Gheorghe Ungureanu ~

Ce pământ sărac și ce pustie toamnă!
N-a răsărit nimic din tot ce-am pus
Pentru că plugul tău, frumoasă doamnă,
A tot brăzdat cu vârful spre apus.

Sămânța aruncată-n arături, de-a valma,
A refuzat izvorul meu cu apă vie
Și-n toamna asta tristă, doar cu palma,
Pot aduna recolta din câmpie.

Am vrut un rod bogat să stea-ntre noi,
Dar tot ce-a fost arat c-un plug de vise,
N-a fost hrănit cu lacrimi sau cu ploi,
Iar toamna are legi știute și nescrise.

Poate că este vremea să mă ari din nou,
Să-mi dai pământul vieții peste cap,
Să-ți fiu și fier din plug, și carne de erou,
Să fiu chiar eu pământul ce îl sap.

Plânsul pämântului
~Cristina Tunsoiu ~

Plânge pământul și geme
De doruri, de patimi, de noi…
Împovărat de blesteme,
Și îmbătrânit de nevoi.

Plânge pământul și urlă…
Din umeri ridicăm cu toți,
Din vechea bisericii turlă,
Ne mustră strămoșii cei morți.

Nu asta-și doreau pentru glie…
Nu asta visau cei bătrâni,
Pământul ar vrea să-i învie…
La toate parcă suntem imuni.

Plânge pământul, refuză
Să fie sterp, fără roade,
Iar toamna așteaptă confuză…
Hambarele sunt sfărâmate.

Plânge pamântul, bocește
Parcă asistăm la priveghi,
Nimeni nu-l mai muncește,
Și plugu-i văndut la fier vechi!

Cu sufletul la arat
~Andreea Pîrlea~

Am tras brazde pe moarta hârtie
cu visul pe post de plug prin gând
și săpam în simțământ, agregând
taina reflectată-n nostalgie,
cum ară boii pe câmpie,
ca într-o tainică euharistie.

Plugul se-avântă prin toamnă și dor
și pare prin lut un conchistador
care înfruntă moartea ca să cucerească
ce este pentru el mană cerească.

Luptă cu timpul presărat prin veac
și frământă viața ca un tainic dac.
Își poartă viteaz coroana-i prin spini
și naște izvoare, chiar și în ochi străini.

Mi-a aprins lumină plugul pe hârtie
și-mi simțeam sufletul născând pe câmpie
descântece de aur picate din cer
pe pământul ce nu ne este grănicer.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: