DILEME
Doamne, de ce ai picurat blândețe
în sufletul meu trist, naiv și simțitor,
nu vezi că poezie, dor și frumusețe,
mă mușcă-n carne vie și mă dor?
Nu știi c-o lacrimă-mi zidește clipa,
în care inima-n cuvinte mi se frânge,
nu vezi și Tu că mi s-a rupt aripa,
și-n urma Ta, azi îngerul meu plânge?
De ce mi-ai pus în suflet întristare,
când viața încă-mi râde la ferești,
de ce mi-ai dat spre dragoste cărare,
ce traversează glia păcatelor lumești?
Dă-mi un răgaz, în versuri să dezleg,
dilemele acestea ce zilnic mă apasă,
lasă-mă, Doamne, aripa să mi-o leg,
și dup-un ultim zbor așteaptă-mă acasă.
