Ești
Ești ploaia ce dă rod câmpului arat în primăvară,
Ești raza senină ce-mi mângâie chipul obosit,
Plutind pe aripi de stele, arcuș de vioară,
O blândă făptură născută din ramuri de hit.
Ești lacrima pură, cursă din ochi de copil,
Când cerul se scutură și vine furtună,
Te caut cu sârg , alerg pe câmpul vernil,
O vorba de duh făptura-ți să-mi spună.
Ești versul de iubire scris cândva în poem,
Când visele noastre începeau să se adune,
În ploaia de stele, gingaș diadem,
Scăpați din blestem, din adâncă genune.
Ești roua dimineții la răsărit de soare,
Pe care o adun în pumn, să o sorb,
Să mă îmbete acum sublima licoare,
Visând un drum în constelația Corb.
Zbor spre înălțimi 