Gabriela Ryelle Panait

Locuințã efemerã

Mai geme ploaia pe un lemn uscat,
Mai scârțâie o scândurã bãtrânã
Iar praful tremurând s-a strecurat…
Din zidul strâmb, durerile adunã.
Cãlcând pe urme îmbibate-n frig,
Tãciunii vremii scapãrã în tindã…
Cu ultimele gânduri te mai strig
Bãtrânã locuințã, dintr-o grindã!

Înebunind cad țiglele la vale
Durerii fiind parcã aşternut,
Ca un bolnav în tainã se-nconvoaie
Peretele ce nu m-a cunoscut!
Paşii de cearã, râsetele vii
Ce mai rãzbat din vremi necunoscute,
Sãlãşluiesc acum în colivii,
Prin spații şi tãrâmuri nevãzute.

Bãtrânã locuințã, de ce taci?
Ce mânã ți-a dat viațã în trecut
Când câmpul ardea florile de maci,
Cine pe tine, te-a creat din lut?
Nemuritor e templul amintirii,
Cãci fiecare scândurã vorbeşte
Şi fiecare praf ce se ridicã
Povestea ta în tainã-o iroseşte!

Bãtrânã locuințã cazi mereu
Şi ştii… cãlãul tãu voi fi chiar eu.

Un gând despre „Gabriela Ryelle Panait

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: