CERUL DIN MINE
S-a răsturnat un cer în mine,
nu știu de unde și nici când,
dar cred că l-ai adus cu tine,
când ai intrat la mine-n gând.
E-un cer în care luna plânge,
iar stelele strălucitoare
s-au îmbătat la mine-n sânge,
și acu-s prin suflet la plimbare.
Și-o dimineață insistentă
începe a miji spre zare,
pe cerul ce-a căzut în mine,
cu minunata lui splendoare.
Și-apare ziua-ncet, încet,
iar Calea Robilor se pierde
în ritm ușor, de menuet,
la mine-n trup, ca-n iarbă verde.
S-a răsturnat un cer din tine,
un univers de poezie,
pe care l-ai sădit în mine,
ca pe-o pădure-nfiptă-n glie.
(de Ana Văcărașu)
Zbor spre înălțimi 