Ion Cristea Marilena

Doruri

Eu aștept să vină clipa dorurilor nebunești,
Tu degeaba nu ții seama, tu degeaba te ferești,
Fiindcă toamna răscolește ce avem ascuns în noi,
Dorul de un vânt puternic ce animă frunze moi!

Dorul care îmi încearcă sentimentele de toamnă,
Și din noapte mă trezește doar când ele vor să doarmă,
Mă cuprinde, mă răstoarnă, doar când frunza a căzut,
Și mă duce iar cu gândul, la origini, la-nceput!

Și văd dealuri și pădurea ce îmi înfrunzeste-n suflet,
Desi frunza-ngalbenită se cunoaște și în umblet,
Văd doar păsări călătoare pe deasupra unui loc,
Ce tot zboară către zare într-un cerc aprins de foc!

Dorul de un drum ce-ascunde urma unui pas pierdut,
Printre crengi vagi si umbroase ale unui pom tăcut,
Un miros, cel de pe urmă, al salcâmilor in floare,
Ce mă tulbura și-n vise ca un semn de întrebare!

Dorul de copilul care între-apus și răsărit,
Aduna sute de stele, visător și prea uimit,
Iar când ziua își trimite razele sale de soare,
Îi parea că se scufundă și că ziua e prea mare!

Dorul de-o iubire caldă ca o ploaie printre stele,
Când și stropii albi de ploaie strălucesc la fel ca ele,
De un soare blând de toamnă care-mi încălzește mâna,
Ca să-ți mângâi iar obrazul cum făceam întotdeauna!

Eu aștept să vină clipa dorurilor nebunești,
Tu degeaba nu ții seama, tu degeaba te ferești,
Nostalgii, regret, tristețe, parca toate au trecut,
Și mă-ntorc din nou cu gândul la origini, la-nceput!

Ion-Cristea Marilena Ploiești

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: