ALBUM – UNIVERSURI PARALELE
CALEA LUMINĂRII
Pân’ la Calea Luminării
E-o potecă-atât de lungă,
Chiar și țipătul durerii
N-are timp să mai ajungă,
Se întoarce și-mi repugnă
În ecou iluzii moarte ,
Chiar din visul meu m-alungă
Fluturând iubiri deșarte .
Calea Luminării mele
E pavată doar cu spini,
Toată pleiada de stele
Pentru mine e un chin .
Calc pe drum de lacrimi grele ,
Sâmburi de cireșe-amare ,
Talpa-mi sărută și simte doar pelin ,
Iar Lumina mi-e pocalul cu venin !…
Nu-încerca să-i fi perechea
Umbrei mele prin străini,
Universuri Paralele mi-s prieteni și vecini
În tot zborul meu prin noapte,
Nu-mi fi umărul de sprijin,
Violet mi-e zborul ,aripi frânte, cioburi sparte,
Sâmburi,spini , negru destin…
Calea Luminării mele e-o potecă de ciulini !…
Nely Vieru
19.09.2020.
Zbor spre înălțimi 