Nely Vieru

ALBUM – UNIVERSURI PARALELE

                CALEA LUMINĂRII

Pân’ la Calea Luminării
E-o potecă-atât de lungă,
Chiar și țipătul durerii
N-are timp să mai ajungă,

Se întoarce și-mi repugnă
În ecou iluzii moarte ,
Chiar din visul meu m-alungă
Fluturând iubiri deșarte .

Calea Luminării mele
E pavată doar cu spini,
Toată pleiada de stele
Pentru mine e un chin .

Calc pe drum de lacrimi grele ,
Sâmburi de cireșe-amare ,
Talpa-mi sărută și simte doar pelin ,
Iar Lumina mi-e pocalul cu venin !…

Nu-încerca să-i fi perechea
Umbrei mele prin străini,
Universuri Paralele mi-s prieteni și vecini
În tot zborul meu prin noapte,

Nu-mi fi umărul de sprijin,
Violet mi-e zborul ,aripi frânte, cioburi sparte,
Sâmburi,spini , negru destin…
Calea Luminării mele e-o potecă de ciulini !…

                            Nely Vieru 
                           19.09.2020.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: