Simina Paun

De azi

Astăzi îmi este dor de mine!
Îmi este dor să îmi spun că sunt! Că nu trebuie să mă prefac, să mă chinui secundă de secundă, să demonstrez că sunt.
Cåt de târziu am aflat că nu folosește nimănui și la nimic, faptul că sunt într-un anumit fel….Nu folosește!
Pentru că ASTĂZI, ASTĂZI, abia ASTĂZI, am înțeles că nu mă mai interesează cum mă văd colegii, cunoscutii, necunoscutii, prietenii….iubitul meu. nici timpul suficient nu l-aș mai avea, pentru a fi pe placul tuturor!
De azi, voi avea grijă doar de mine: să fiu mai atentă să nu calc firul de iarbă, să am tot timpul la mine o bucată de pâine să o dau cățeilor pe stradă( Pentru ca da, în țara mea, încă sunt căței pe stradă! Și ce dacă! Sunt ele javre în viața noastră, oriunde ne-am afla și nu mai chemăm hingherii!), să am tot timpul 1 leu pregătit să il dau cerșetorului din colț, când spune” poezia ” lui, zi de zi.
De azi voi avea grijă să nu îmi mai pese că părul nu îmi mai stă aranjat, că „rujul s-a șters puțin, dragă, pe buza de jos!”, că îmi atârnă cordonul pardesiului, că am pus telefonul invers la ureche, în tramvai, când grabită am vrut să-i răspund fiului meu, că se uita lumea la mine cand râd cu pofta…De azi vreau sa fiu!
Vreau să vorbesc de azi cu Luna, vreau să mă rog de Soare să mai stea o zi, un ceas peste pleopele mele nefardate, peste ridurile mele tot mai adâncite, peste pielea-mi tot mai brăzdată de mângâieri neadevărate.
Vreau de azi să intru in mare, femeie obosită de viață! Și marea să mă înfașoare în valurile ei, să mă mângâie și să îmi spună: „Ești femeie! Ești frumoasa! Ești puternica! EȘTI…femeie! EȘTI!
Plâng! Aud pasii mamei! Îi aud vocea…:.” Taci..taci copil bun…taci și zâmbește! Atât! ” Cât de târziu îmi ascult mama! Zâmbesc și tac! De azi, doar zâmbesc si tac! Și marea….marea mă mângâie, îmi umple golurile veșniciei pe care nu o pot întelege….Veșnicia, eu așa o văd…cu goluri multe…goluri care dacă s-ar umple, s-ar ocupa veșnicia ….
De azi, sunt!
Ies din mare! Liberă! Spălată, vindecată de mine, de cea care am fost până ieri.Și în veșnicia de ieri până azi, nici nu am fost! Am existat doar într-un gol din veșnicie.
Și azi când vreau să fiu, vorbesc cu tine! Cu tine, care până azi ai făcut parte din decorul meu, din regia filmului meu, indiferent ce rol ai primit în distribuție: de prieten, de coleg, de cunoscut, de necunoscut…de iubit…Azi îți spun: ” Dă-ți jos masca! Ai jucat minunat finalul! De azi, te poți demasca! De azi, nu îmi mai pasă!”
De azi nu îl mai rețin pe cel care vrea sa plece, nu îl voi mai alunga pe cel care vrea sa vină, voi lăsa sabia undeva, în teacă, uitată pe dulapul plin cu amintiri…voi strânge de azi albinele în palmă, fără să-mi fie teamă, voi degusta pelinul fără să-i mai simt gustul amar. De azi, nici măcar nu voi mai încerca să îmi repar greșelile.
De azi voi trăi!
Dar până azi, trebuie să mor puțin, să umplu un gol din veșnicie. Stai să caut Evanghelia și să-mi aprind o lumânare!
Zâmbește și taci!
Sssssstttt… liniste! Se trăiește și se moare concomitent, pentru că de astăzi… NU ÎMI MAI PASĂĂĂĂ…..!!!

Simina Paun
19 noiembrie, 2019

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: