Alexandra Mihalache

Anotimpurile iubirii

Vreau să renaştem ca o primăvară,
Aşa cum niciodată n-a mai fost,
Aşa cum ne-am privit întâia oară,
Aşa cum cerul a găsit un rost.

Mai vreau să fie vara o poveste,
Aşa cum niciodată nu s-a scris,
Aşa cum cerul mării îi dă veste,
Aşa cum veşnicia ne-a descris.

Şi vreau să vină toamna ca o artă,
Aşa cum niciodată n-a venit,
Aşa cum poezia vrea să-mpartă
O rară frumuseţe-n infinit.

Dar iarna mă priveşte şi îmi spune
Că primăvara mea s-a-nveşnicit,
Aşa cum poate doar o rugăciune,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: