Aud glasul iubirii
Iți aud pașii deși tu ești departe,
Aud cum curge timpul și clipele mă dor,
Adun cuvinte scrise cu slove într-o carte,
Ascult pârâul rece ce susură ușor.
Aud glasul iubirii și trilul mă încântă
În Do major, solfegiul , pe note dănțuiește,
Parcă zăresc departe și un alai de nuntă,
Mireasa e o zână născută din poveste.
Aud glasul iubirii când mirele se înclină
Și prinde cu o mâna al miresei văl,
Privește cu speranță la fața ei senină
Căci a ajuns cu bine și dragoste la mal.
Dar deschid ochii și noaptea e adâncă,
Sunt singur și în zori te aștept pe tine,
Căsuța noastră se înalță pe o stâncă,
Pentru a privi la stele scăldate în rubine.
Pândesc pe la colțuri , sclipiri de lumină,
Glasul iubirii îl aud cum se cerne,
Dă parcă târcoale ,o boare senină,
Corola speranței din vis o așterne.
