Avram Ioan

Aud glasul iubirii

Iți aud pașii deși tu ești departe,
Aud cum curge timpul și clipele mă dor,
Adun cuvinte scrise cu slove într-o carte,
Ascult pârâul rece ce susură ușor.

Aud glasul iubirii și trilul mă încântă
În Do major, solfegiul , pe note dănțuiește,
Parcă zăresc departe și un alai de nuntă,
Mireasa e o zână născută din poveste.

Aud glasul iubirii când mirele se înclină
Și prinde cu o mâna al miresei văl,
Privește cu speranță la fața ei senină
Căci a ajuns cu bine și dragoste la mal.

Dar deschid ochii și noaptea e adâncă,
Sunt singur și în zori te aștept pe tine,
Căsuța noastră se înalță pe o stâncă,
Pentru a privi la stele scăldate în rubine.

Pândesc pe la colțuri , sclipiri de lumină,
Glasul iubirii îl aud cum se cerne,
Dă parcă târcoale ,o boare senină,
Corola speranței din vis o așterne.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: