Discret
Te-aş vindeca de mine şi de noi,
Te-aş vindeca de tristele nevoi,
Ți-aş pune fericirea-ntr-un pahar
Şi ți-aş servi-o noaptea într-un bar
Fără să ştii cine sunt eu măcar…
Va bate ceasul trist într-un perete,
Tu vei privi paharul gol, cu sete
Şi nu vei şti c-a ta singurătate
Sunt ochii mei, sub pletele lăsate,
Sunt ochii tăi ce nu le stiu pe toate!
Ți-aş pune-n grabă stele-n buzunar
Să-ți fie-n noaptea vieții felinar,
Hrănindu-te c-o urmă de regret…
Te-aş trece ca dator într-un caiet,
Ți-aş mângâia obrazul fin, discret!
Tu, rezemat de masa lustruită,
Lângă fereastra rece, aburită,
Îmi vei opri în palmă mâna fină…
Ai să te-ntrebi uimit, cine-i de vină
Privirea mea sau poate luna plină,
Sau poate fumul greu dintr-o țigară…
De ce îmi e atingerea uşoară
Si buzele aprinse ca un foc,
De ce te simți captiv ca într-un joc,
De ce nu poți să evadezi deloc…
De ce ți-e pasul parcă tot mai greu
Şi te întoarce-n calea mea mereu,
De ce mă simți în suflet ca un jar
Învăluind trecutul cel amar?
Eu am să-ți torn iubire în pahar…
Gabriela Ryelle Panait
Zbor spre înălțimi 