Gabriela Ryelle Panait

Discret

Te-aş vindeca de mine şi de noi,
Te-aş vindeca de tristele nevoi,
Ți-aş pune fericirea-ntr-un pahar
Şi ți-aş servi-o noaptea într-un bar
Fără să ştii cine sunt eu măcar…

Va bate ceasul trist într-un perete,
Tu vei privi paharul gol, cu sete
Şi nu vei şti c-a ta singurătate
Sunt ochii mei, sub pletele lăsate,
Sunt ochii tăi ce nu le stiu pe toate!

Ți-aş pune-n grabă stele-n buzunar
Să-ți fie-n noaptea vieții felinar,
Hrănindu-te c-o urmă de regret…
Te-aş trece ca dator într-un caiet,
Ți-aş mângâia obrazul fin, discret!

Tu, rezemat de masa lustruită,
Lângă fereastra rece, aburită,
Îmi vei opri în palmă mâna fină…
Ai să te-ntrebi uimit, cine-i de vină
Privirea mea sau poate luna plină,

Sau poate fumul greu dintr-o țigară…
De ce îmi e atingerea uşoară
Si buzele aprinse ca un foc,
De ce te simți captiv ca într-un joc,
De ce nu poți să evadezi deloc…

De ce ți-e pasul parcă tot mai greu
Şi te întoarce-n calea mea mereu,
De ce mă simți în suflet ca un jar
Învăluind trecutul cel amar?
Eu am să-ți torn iubire în pahar…
Gabriela Ryelle Panait

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: