Georgian Ionuț Zamfira

Amintirea unei mame

Era-n călcâi ca pruna cea uscată
Și șchiopătând prin ploaie lăcrima.
O mamă cu privirea aplecată,
La Dumnezeu din suflet se ruga:

-Privește Doamne, anii mei s-au scurs
Și-s pustnică în casa mea pustie…
Am doi copii, dar timpul i-a ascuns
Și viața-mi pare crudă și târzie.

Of, cât aș da să-i văd în prag de zor,
Purtând cămașa albă de la nuntă;
Să știu că s-a-nsurat al meu fecior,
Iar celălalt la treburi îl ajută!

Să-i văd pe amândoi ca doi bujori,
Ce-au înflorit tot în aceeași oală,
Purtând cu ei și un buchet de flori,
Pentru cea care i-au ținut în poală.

Aș vrea să știu că ei sunt fericiți
Și se gândesc din când în când la mine…
Copiilor, ar trebui să știți,
C-o mamă-și dă și colțul ei de pâine.

Nimic nu e mai greu de suportat,
Ca inima ce dorul o străpunge.
O mamă are sufletul curat,
Iubiți-o, că de mâine o veți plânge!

Georgian Ionut Zamfira

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: