Amintirea unei mame
Era-n călcâi ca pruna cea uscată
Și șchiopătând prin ploaie lăcrima.
O mamă cu privirea aplecată,
La Dumnezeu din suflet se ruga:
-Privește Doamne, anii mei s-au scurs
Și-s pustnică în casa mea pustie…
Am doi copii, dar timpul i-a ascuns
Și viața-mi pare crudă și târzie.
Of, cât aș da să-i văd în prag de zor,
Purtând cămașa albă de la nuntă;
Să știu că s-a-nsurat al meu fecior,
Iar celălalt la treburi îl ajută!
Să-i văd pe amândoi ca doi bujori,
Ce-au înflorit tot în aceeași oală,
Purtând cu ei și un buchet de flori,
Pentru cea care i-au ținut în poală.
Aș vrea să știu că ei sunt fericiți
Și se gândesc din când în când la mine…
Copiilor, ar trebui să știți,
C-o mamă-și dă și colțul ei de pâine.
Nimic nu e mai greu de suportat,
Ca inima ce dorul o străpunge.
O mamă are sufletul curat,
Iubiți-o, că de mâine o veți plânge!
Georgian Ionut Zamfira
Zbor spre înălțimi 