Rodica Ochiș

Dorința

Sunt frunza rătăcită pe cărare,
Ești ramul meu îmbrățișat de vânturi,
Mi-asculți chemările din depărtare,
Cuvinte risipite-n mii de gânduri.

Doar șoaptele răzbat printr-o tăcere,
Scăldate-n ploaia lacrimii târzie
Căzută picătură din durere,
Un vers de dor iubit de-o poezie.

Sunt serile mai lungi ca niciodată,
Prea multe nopți în care vreau să vii,
Să îți așez pe fruntea-ngândurată
Dorința mea fierbinte să-mi rămâi.

Să fremătăm în orișice secundă,
Chiar dacă frunzele ne mor pe ramuri…
Să-ți dăruiesc iubirea care mă inundă
Când stropi de ploaie-mi cântă pe la geamuri.

Și-îmbrățișați în efemera clipă,
Să scriem nemurirea printre stele
Și să zburăm cu-o singură aripă
Spre-altarul lor, să ne cunune ele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: