Gabriela Ryelle Panait

Greşind cum se greşeşte

De ce te laşi distrus de orişicine
Şi cauți în furie alinare
Când cea mai potrivitã vindecare
Este ca tu, sã te iubeşti pe tine!

De ce asculți cuvintele-aruncate
De oameni ce te judecã în pripã,
De ce de lacrimi faci mereu risipã
Şi sufletul ți-e ars pe jumãtate?

De ce mai laşi veninul sã te-atingã
Precum se zbate sângele în vene,
Pânã se scurge lacrima din gene,
De ce laşi rãzbunarea sã te-nvingã?

De ce eşti om, greşind cum se greşeşte
Când sufletul îți e înãlțãtor…,
Nu vei rãmâne nimãnui dator!
Cãci Dumnezeu în tainã te priveşte,

Pãstreazã doar umila bunãtate
Şi fã-ți de ea de poți un aşternut,
O sã disparã tot ce te-a durut
Şi vei zbura zâmbind spre libertate.

Ne întâlnim pe pagini diferite
Ca douã pietre luate de un val
Ce se zdrobesc la margine de mal
Fãrã sã fie de curenți oprite!

Şi uneori, nu ştim cã pentr-o clipã
Suntem la fel, copii neştiutori
Cu aripi înãlțate pânã-n nori
Ce nu îşi aud inima cum țipã!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: