Greşind cum se greşeşte
De ce te laşi distrus de orişicine
Şi cauți în furie alinare
Când cea mai potrivitã vindecare
Este ca tu, sã te iubeşti pe tine!
De ce asculți cuvintele-aruncate
De oameni ce te judecã în pripã,
De ce de lacrimi faci mereu risipã
Şi sufletul ți-e ars pe jumãtate?
De ce mai laşi veninul sã te-atingã
Precum se zbate sângele în vene,
Pânã se scurge lacrima din gene,
De ce laşi rãzbunarea sã te-nvingã?
De ce eşti om, greşind cum se greşeşte
Când sufletul îți e înãlțãtor…,
Nu vei rãmâne nimãnui dator!
Cãci Dumnezeu în tainã te priveşte,
Pãstreazã doar umila bunãtate
Şi fã-ți de ea de poți un aşternut,
O sã disparã tot ce te-a durut
Şi vei zbura zâmbind spre libertate.
Ne întâlnim pe pagini diferite
Ca douã pietre luate de un val
Ce se zdrobesc la margine de mal
Fãrã sã fie de curenți oprite!
Şi uneori, nu ştim cã pentr-o clipã
Suntem la fel, copii neştiutori
Cu aripi înãlțate pânã-n nori
Ce nu îşi aud inima cum țipã!
Zbor spre înălțimi 