Camelia Boț

Nu-mi muri, Toamnă

O frunză de-aș fi fost,
mă legănam
prin vânt duios
și mă așezăm
pe glia rece
peste care
uite… timpul trece…
Mă dezbrăcam
de culoare,
că prea adânc
mă doare…
și-mi presăram
lacrimi pe alei
pe unde trec în noapte
ai toamnei zei…
O frunză de-as fi fost,
te-aș fi slăvit
în fiecare anotimp,
dar nu pot fi o frunză
doar a toamnei muză.
Sunt doar eu,
ce trec prin timp
rugând în taină…
Toamnă, nu-mi muri,
rămâi cu mine, dulce anotimp.

24.11.2020

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: