Toamna mea frumoasă
Rugina toamnei a început să-mi picure pe suflet
Stropi de aur, cupru, argint…sunt amintiri ce încă dor.
Cu chipul spre copilărie am fredonat un cântec,
M-am lăsat purtată pe aripile vântului ușor.
Stropii reci de ploaie de pe frunze îmi ardeau privirea,
Legănându-se, cădeau în ropote nemăsurate.
Spicele de grâu de-acuma coapte-și declarau iubirea,
Florilor de mac trecute, de toamnă îngenunchiate;
Am trădat copilăria, n-am știut că toamna doare,
Când se adună-n suflet nori cenușii, negri stropiți cu fum.
Și, dacă știu că după ploaie se mai arată soare,
Îmi doresc să opresc timpul și să-l întorc mereu din drum.
Frumoasa toamnă, în rochie de frunze împletite,
Cu roadele, pe poală, din anotimpuri adunate,
Îmi poartă pasul prin foșnetul pădurii dezgolite
Și mă trezesc că număr clipe ce nu se vor uitate.
27.11.2020
Doina Moritz
Coordonator Oanca Aurelia
Grupul Zbor spre înălțimi
