Eduard Bucium

Ninsoare
Eduard B.

Astăzi , un fulg pe suflet m-a atins…
Astăzi a nins
şi iarna s-a prelins

şi-a sfârâit pe răni ca de cuţit…
Nici n-am simţit,
priveam spre asfintit…

Priveam pierdut, cu ochii amândoi
copacii goi,
dând timpul înapoi…

Astăzi am stat un veac, singur la foc
din crengi de soc…
si mai era un loc,

netroienit încă de lungi ninsori…
Doi prădători,
pe cer, tăiau din nori

felii, cu un cuţit de aripi sure…
Peste pădure
cad boabe de mure,

albite parcă de-o vrăjitorie…
În pălărie,
ca-n copilărie,

un zvăpăiat, pe toate le-aş fi prins…
Astăzi a nins,
iar când focul s-a stins,

locul de-alături, gol, s-a troienit…
Din asfinţit
nu pot, parcă-s vrăjit,

ochii să-ntorc ‘napoi, înspre cenuşă…
Într-o mănuşă
ţin o nuieluşă…

Târziu, prin fumul rece, fac un semn,
uşă de lemn
să scârţâie îndemn

copilului, să plece-ntins acas’…
A mai rămas,
din focul de popas,

doar scrumul crengilor care s-au stins…
Astăzi a nins
pe crengi, pe foc, pe vis…
1 decembrie 2020

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: