Ninsoare
Eduard B.
Astăzi , un fulg pe suflet m-a atins…
Astăzi a nins
şi iarna s-a prelins
şi-a sfârâit pe răni ca de cuţit…
Nici n-am simţit,
priveam spre asfintit…
Priveam pierdut, cu ochii amândoi
copacii goi,
dând timpul înapoi…
Astăzi am stat un veac, singur la foc
din crengi de soc…
si mai era un loc,
netroienit încă de lungi ninsori…
Doi prădători,
pe cer, tăiau din nori
felii, cu un cuţit de aripi sure…
Peste pădure
cad boabe de mure,
albite parcă de-o vrăjitorie…
În pălărie,
ca-n copilărie,
un zvăpăiat, pe toate le-aş fi prins…
Astăzi a nins,
iar când focul s-a stins,
locul de-alături, gol, s-a troienit…
Din asfinţit
nu pot, parcă-s vrăjit,
ochii să-ntorc ‘napoi, înspre cenuşă…
Într-o mănuşă
ţin o nuieluşă…
Târziu, prin fumul rece, fac un semn,
uşă de lemn
să scârţâie îndemn
copilului, să plece-ntins acas’…
A mai rămas,
din focul de popas,
doar scrumul crengilor care s-au stins…
Astăzi a nins
pe crengi, pe foc, pe vis…
1 decembrie 2020
