Ion Iancu Lefter

Orbire de iad

Cobor în tine-alunecând
la rădăcina unui astru,
sunt, astăzi, câinele albastru
la poarta iadului urlând.

Deschide-mi porțile, Satană,
să ard în focul tău nestins,
nu mai am umbră, sunt o rană,
demult, în mine n-a mai nins,

nici vânturile n-au bătut
ca niște păsări migratoare,
cu tot cu sânge-am fost băut
de veacu-atomic, care moare

și-s orb, lumină nu mai am
și am venit ca să mă vând,
de parc-aici ar fi un hram
la care poți prânzi oricând.

De-aceea, Tartore, deschide-mi
enorma-ți poartă de aramă,
căci raiul, iată, se închide
și nu mai este nicio cramă

în care să degust veninul
acestei lumi de cimpanzei,
pe care-i colmatează chinul
căci nu-s și n-au fost Dumnezei.

04.XI.1987.

Drepturi de autor:
Ion Iancu Lefter.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: