Povestea unui virus mic
( pamflet) A fost odată un virus...mic și aparent inofensiv.
Și cum mergea el, așa, prin univers, sătul de-atâta mers, a poposit și pe pământ…dar fără nici un fel de gând…Din plictiseală, mai mușca din când în când, din câte-un suflet obosit și biruit de alte cele…dar , de altfel, destul de chinuit, ca să mai poată riposta… la altceva.
Dar omul, în maleficul său absolut…l-a și văzut.
Și unde nu a început în a-i atribui bietului intrus, puteri de urs…Grizzly, flămând și fără pic de discernământ.
Degeaba el, virusul, într-una repeta: ,, sunt mic și inofensiv la fel ca frații mei mai mici.Nu mă băgați în seamă.” Omul, deloc pasiv, s-a aruncat pe bietul virus și mi l-a pus în ramă…Dar ce mai ramă nevăzută…! Și ce putere absolută…!
Și, ca să fie vrednic de luat în seamă, i-a pus pe creștet și-o coroană! Cu nestematele cele mai cele, să poți muri, numai uitându-te la ele…Iar sceptrul lui, cu pietre-atât de prețioase, să-ți smulgă vlaga toată și din oase…Iar mantia-i, dintr-un așa brocart, încât întreg pământu-a sufocat!
Și-a stat, pe tronu-i iluzoriu cât a stat, apoi, de-așa putere mare speriat, și-a luat avânt. Și cât ai spune un cuvânt…a dispărut.
Și de atuncea, nimeni nu l-a mai văzut.
…..dar a rămas de repetat în gând canonul, că nu există virus mai ucigător ca omul.
m.a. 22. 05. 2020. Northampton
Maria Poiană
